După ce în 1974 Nicolae Ceauşescu s-a autoproclamat preşedinte al României socialiste, Securitatea s-a concentrat, într-un mod susţinut, asupra suprimării criticilor la adresa cultului personalităţii. Omagierile comandate ale preşedintelui autocrat se înmulţeau la mijlocul anilor 1970. Relaxarea politico-ideologică din perioada de după 1965 se apropia de sfîrşit, ceea ce producea o creştere a manifestărilor de nemulţumire în rîndurile populaţiei.
Pentru distragerea atenţiei şi orientarea acestor nemulţumiri într-o altă direcţie, propaganda de partid a apelat la instinctele naţionale ale populaţiei majoritare. La instigarea sistematică a românilor contra minorităţii maghiare a contribuit activ şi Securitatea. Naţionalismul care devenise un apanaj al politicii ceauşiste de stat a stîrnit în rîndurile minorităţii maghiare contra-reacţii similare, pe care Securitatea încerca să le combată.
Pentru a submina gradul de identificare cu anumite personalităţi maghiare - care constituiau şi un simbol de referinţă pentru minoritatea maghiară - serviciul de dezinformare („D“) al Securităţii întocmea planuri care se concretizau în diverse operaţiuni de întoxicare. Una din aceste acţiuni îl viza pe János Bolyai (1802, Cluj - 1860, Tîrgu Mureş). Acesta a fost un important matematician maghiar, născut în Transilvania, care a scris cîteva lucrări de referinţă în geometria ne-euclidiană. Universitatea din Cluj a primit numele lui şi cel al lui Victor Babeş.
Pe data de 7 august 1975 Securitatea pune la cale un plan de măsuri care viza transformarea lui Bolyai din maghiar în german. Ideea de a-i confecţiona o genealogie prin care i se neagă etnicitatea maghiară a fost preluată de către specialiştii poliţiei politice dintr-o lucrare nepublicată a „cetăţeanului român de naţionalitate germană, Gustav Abáfay-Öffenberger“ în care aceste „acreditează“ teza „originii germane a savantului“. Din această lucrare „rezultă în mod pregnant şi existenţa românilor în Transilvania înainte de colonizarea saşilor, precum şi procesul de maghiarizare la care a fost supusă, în evul mediu, populaţia din acest teritoriu, inclusiv cea de origine germană“, se arată într-o „notă-raport“.
Planul de măsuri elaborat de către o echipă specializată în arta dezinformării, aprobat de către ministrul de interne Teodor Coman, de gen.lt. Mihai Pacepa şi gen. mr. Nicolae Pleşiţă prevedea folosirea lucrării lui Gustav Abáfay-Öffenberger „într-o acţiune complexă“, motivată prin faptul că „elemente iredentiste maghiare răspîndesc o serie de neadevăruri pe tema aşa-zisului «proces de românizare« la care ar fi supuse naţionalităţile conlocuitoare din ţara noastră“.
Acţiunea prevedea influenţarea emigraţiei „din R.F. Germania, Austria şi S.U.A. şi îndeosebi a publicaţiilor acestora să-şi însuşească punctul de vedere potrivit căruia JANOS BOLYAI este de origine germană“. Apoi trebuia să urmeze o campanie „de demascare a procesului de maghiarizare la care au fost supuşi saşii şi şvabii din Transilvania în perioada cînd aceasta a aparţinut de Ungaria şi de relevarea unora din consecinţele prezente ale acestui proces“. Întoxicarea urmărea atît emigraţia germană cît şi cea română. (Cf. ACNSAS, D 013381, vol.1, ff. 271-272.)
Colaboratori neoficiali ai Securităţii cît şi istorici urmau să fie determinaţi să scrie despre genealogia lui Bolyai şi să condamne politica de maghiarizare din perioada imperiului austro-ungar. Totodată planul prevedea invitarea în ţară a unor reprezentanţi ai emigraţiei, pregătirea unei monografii Bolayi pentru o editură occidentală şi „asigurarea apariţiei unor recenzii“ în vest.
Unul dintre istoricii care a fost implicat în această campanie a fost Carl Göllner (1911-1995). El a oferit Securităţii o sinteză a lucrării lui Gustav Abáfay-Öffenberger. Cu sprijinul lui Göllner s-au publicat fragmente din această lucrare în revista „Centrului de Ştiinţe Sociale Sibiu al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a R.S. România“, „Forschungen zur Volks- und Landeskunde“ (nr. 18/1, 1975, pp. 75-89). (Cf. ACNSAS, D 013381, vol.1, ff. 291-292.) (O recenzie semnată M.C. a revistei s-a publicat în hebdomadarul „Karpatenrundschau“, nr. 19, 9.5. 1975, din Braşov.)
În ce măsură „operaţiunea Bolyai“ a avut succes, nu rezultă din materialele păstrate în arhiva CNSAS, consultate pînă-n prezent.
