23 august 2000
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Emil Hurezeanu)
Între fragmentare şi consolidare.
Doua mecanisme au început sa functioneze din plin in politica interna romaneasca. Pe de-o parte, eşalonul prezidenţiabililor se fărîmiţează; de la dublul mixt, adică stînga şi dreapta, Iliescu-Constantinescu, s-a ajuns în competiţia prezidenţială la un mic pluton vivace de mercenari. Arnăuţi sau garda elveţiană, rămîne de văzut, cu însemne politice neclare. Animaţi in primul rînd de dorinţa de a lupta şi de a cîştiga în nume personal: Stolojan, Isarescu sunt încă tehnocraţi înainte de a fi oameni de partid. Sunt însoţiţi în aceasta cursa de Ion Iliescu, candidatul unei anumite mitologii populiste create de el insusi, in jurul propriului nume. Mai mult decît cel al unei stingi scindate, oricum. (...)
Principalii candidaţi, unul dintre ei va fi viitorul preşedinte, i-am numit pe Isarescu, Stolojan, Iliescu, oricît ar părea de paradoxal, nici nu au nevoie de partidele sau coalitiile care le stau in spate, decît, sa zicem, pentru satisfacerea unei exigente stilistice. Isarescu si Stolojan sunt ocazional, oameni de dreapta: prin idei, prin liberalismul profesat sau marturisit si energie cu care critica ineficienta si coruptia sistemului politic romanesc. Si una si cealaltă, si ineficienta si corupţia, fiind, in succesiunea directa a comunismului, a ceauşismului dar si a etatismului iliescian.
Ion Iliescu nu este un om de stînga ci cruciatul fostului grup de interese si presiune al real-ceauşismului, armata, securitate, afaceri, dar, in mod paradoxal, de orientare pro-moscovita. (...)
Cu sau fără nepoţii domnului Diaconescu, dreapta sta încă sub emblema fanata a unei gerontocraţii ineficiente. Consolidarea ei e mai anevoioasa si mai antimoderna decît cea a stîngii. La stînga, PDSR, PD si tot mai zburătăcita APR sunt vectorii unui dinamism indiscutabil. Chiar si PDSR-ul domnului Adrian Nastase e mobil si inventiv. Acum, mai mult decît in urma cu cîteva luni. Aceste tendinţe divergente, fragmentare la nivelul opţiunilor pentru lideri si la nivelul liderilor si de consolidare la nivelul partidelor politice, mai eficiente la stînga decît la dreapta favorizează în mod indiscutabil doua entităţi : Ion Iliescu şi PDSR. (...)
In mod clar revenirea stîngii, plus Ion Iliescu la putere, încurajată de evoluţiile contradictorii ale cîmpului politic de forţe din prezent nu este soluţia pentru reuşita versiunii occidentale a modernizării Romaniei. Or, doar ea ii asigura progresul sigur si stabil.
