24 august 2000
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Horia Roman Patapievici).
Manipulatorii din umbră.
„Pentru oricine citeşte ziarele în mod regulat, ori urmăreşte zilnic la televizor cel puţin o emisiune informativă, senzaţia creată de viaţa noastră politică este una de zgomot, de dezordine şi, drept rezultat, de iritare. Declaraţiile actorilor politici se contrazic în mod frenetic, fiecare om politic, cît de cît important pare a întreprinde numai ce-l taie capul, viaţa de partid seamănă cu un cazan in fierbere, ţinut permanent sub presiune, alianţa strategică de azi o contrazice pe cea de ieri, iar deciziile de principiu de mai an, se bat cap în cap, cu deciziile, pretins, la fel de principiale, de acum. Cind undeva se petrece o schimbare, la noi primul lucru care se produce este vacarmul.
În vara aceasta, negocierile PNL cu APR, desfacerea Convenţiei, formarea CDR 2000, luptele din PNL şi dezbinările din APR s-au făcut, prin eliberarea unui enorm zgomot de fond. Acest zgomot, prin intermediul presei, se revarsă zilnic, ca un fel de potop la purtător, asupra publicului consumator de informaţie. Este ca şi cum un meloman, atunci cînd prinde postul de radio favorit, nu ar putea primi muzica pe care o caută decît împreună cu un supărător fîşîit care o acoperă şi o distorsionează. [...]
Aşadar, dacă excludem ipoteza unei intenţii, vacarmul politic în care trăim este, pur si simplu, consecinţa incompetenţei şi a isteriei oamenilor noştri politici. Dacă admitem însă că există forţe interesate în menţinerea populaţiei romanesti într-o stare de continuă iritare nevricoasă, atunci, zgomotul de fond al vieţii noastre politice trebuie pus pe seama operei intenţionate a unor manipulatori din umbră. Avem oare dreptul să o facem ? As spune că, în doze moderate, aceasta ipoteză este, din punct de vedere raţional, imposibil de ocolit. De ce ? Să ne amintim o clipă de fenomenul cel mai supărator al vieţii politice romanesti, manifestat de îndată ce, la începutul anului 1990 s-a produs conturarea taberelor aflate în confruntare politică ireductibilă.
Este vorba de fenomenul de dublare al unor organizaţii ale opoziţiei de atunci cu organizaţii cu nume similar sau apropiat, controlate de putere. Scopul: crearea, în populaţie, a unei stări de confuzie şi, ca un efect al declaraţiilor inevitabil contradictorii emise de organizaţia originală şi de dublura ei vicioasă, compromiterea unor principii care stăteau în gîtul puterii de atunci şi de care depindea consolidarea opoziţiei democratice.
Evident, dublarea unor organizatii ale opozitiei în vederea compromiterii acestora era o opera intenţionată, dacă nu direct orchestrată de guvernul de atunci, în orice caz, agreată de acesta.
Ca sa venim inapoi la zgomotul acestei veri, cred că una din importantele surse de confuzie politică a fost ieşirea, la lumina rampei, sub un acronim care deja exista pe piaţa politică romanească a inspiratorilor manevrelor secrete legate de fuziunea PNL cu APR şi de nominalizarea lui Teodor Stolojan la prezidenţiale de către PNL. [...]
Cum vedem, in mod raţional ipoteza manipulatorilor din umbră nu poate fi ocolită. Evident, nici ipoteza că, enorma cantitate de zgomot politic cu care suntem zilnic bombardaţi nu este, de fapt, urmarea doar a lipsei de profesionalism a clasei noastre politice. Poate că cineva trage deja foloase din starea de permanentă iritare quasi isterică în care suntem ţinuţi.
