Wilhelm Pieck a fost un tîmplar care în 1895 s-a înscris în Partidul Social-Democrat din Germania (SPD). A ocupat diverse funcţii de conducere în cadrul organizaţiei. Radicalizarea treptată a lui Pieck s-a produs sub influenţa evenimentelor succesoare primului război mondial, cînd s-a apropiat de fracţiunea leninistă a partidului. În 1919 Pieck se află printre membrii fondatori ai Partidului Comunist din Germania (KPD) iar doi ani mai tîrziu este cooptat în Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste. În perioada interbelică fusese deputat parlamentar, iar după venirea la putere a naziştilor, în 1933, pleacă în exil la Moscova, unde a supravieţuit terorii staliniste din anii 1930.
Pieck s-a întors la 1 iulie 1945 în Germania, stabilindu-se în zona de ocupaţie sovietică. Sarcina principală primită din partea Moscovei viza, ca şi în celelalte ţări ocupate de Armata Roşie, lichidarea social-democraţiei. Datorită activităţii lui Pieck, procesul de „unificare“ forţată a partidului comunist cu cel social-democrat a avut loc deja în 1946, deci cu mult mai repede decît în celelalte ţări ale blocului sovietic. (În România, de pildă, unificarea forţată şi crearea Partidului Muncitoresc Român (PMR) s-a produs abia în 1948.)
Pieck împreună cu social-democratul Otto Grotewohl au preluat conducerea noii formaţiuni, numită Partidul Socialist Unit din Germania (prescurtare germ. SED; rom. PSUG). Conducătorul real al partidului însă era stalinistul Walter Ulbricht (1893-1972), care la scurtă vreme după fondarea RDG-ului, în 1949, preia frîiele politice.
Pieck a devenit preşedintele Germaniei comuniste, funcţie ce s-a desfiinţat practic, odată cu moartea sa, pe data de 7 septembrie 1960. După dispariţia lui Pieck s-a introdus în RDG, ca şi în celelalte ţări comuniste, ca for administrativ superior, aşa numitul Consiliu de Stat. Preşedintele Consiliului de Stat devenise tot Walter Ulbricht care, în acelaşi timp, era şef de partid şi de stat.
Tradiţia cumulării acestor două funcţii cheie a fost „respectată“ şi de succesorul lui Ulbricht, Erich Honecker, (1912-1994), care în urma revoluţiei est-germane din 1989 şi-a pierdut puterea.
În ziua înmormîntării lui Wilhelm Pieck, pe data de 10 septembrie 1960, s-a pus la punct un spectacol funerar care amintea de cel al lui Stalin din 1953. Ceremonia de înhumare a durat aproape o jumătate de zi, cuvîntările rostite erau tributare retoricii kitsch-ului stalinist. Guben, localitatea în care s-a născut, a primit numele de Oraşul Wilhelm Pieck-Guben. După unificarea celor două Germanii oraşul şi-a recăpătat vechea denumire. Totuşi, astăzi în Germania răsăriteană mai există străzi care-i poartă numele. Asta mai ales în localităţi în care primăriile sunt conduse de către nostalgici ai comunismului.
