9 septembrie 2000
Editorial săptămînal.
de Nestor Ratesh
Uniunea Democratică a Maghiarilor din Romania şi-a desemnat astazi un candidat la preşedinţie, în persoana lui Gyorgy Frunda. Nu-i o surpriză nici faptul că UDMR-ul s-a decis să aibă propriul candidat şi nici identitatea lui. În modul în care s-a conturat cursa pentru principala funcţie în stat, organizaţia politica a minorităţii maghiare nu avea o alternativă convenabilă. Dintre candidaţii existenţi, era greu să selecteze unul pe care sa-l sprijine fără rezerve şi chiar dacă ar fi făcut-o este improbabil ca alegătorii maghiari să fi urmat consemnul. Ei s-ar fi răsfirat pe o arie mai largă, rezultatul fiind o fragmentare păguboasă a electoratului maghiar. Cu un candidat propriu, şansa coagulării unui bloc electoral solid şi cu impact vizibil este mult mai mare.
Această opţiune ar putea oferi UDMR-ului ocazia stopării unor tendinţe centrifuge în rîndul electoratului său, o parte a lui părînd a căuta alte orizonturi politice sau a înclina spre absenteism. Alegătorii maghiari au şi ei, desigur, motive de nemulţumire şi dezamăgire faţă de performanţa politicienilor lor care ar explica de ce UDMR-ul obţine în unele sondaje cu mult sub potenţialul de 7-8 %, pe care îl reprezintă segmentul maghiar ale electoratului.
Nu în ultimul rînd ar trebui menţionată platforma extraordinară pe care campania electorală prezidenţială o oferă unui candidat UDMR de a prezenta în faţa întregii ţări, problemele, aspiraţiile şi opţiunile populaţiei maghiare. Este greu de imaginat un purtător de cuvînt mai elocvent şi mai eficace al maghiarilor decît Gyorgy Frunda. În campania din 1996 performanţa sa a fost atît de impunătoare încîta atras atenţia unui public mult mai larg decît comunitatea maghiară.
Evident, lansarea unui candidat maghiar, fărîmiţează şi mai mult segmentul de centru dreapta al spectrului. Nu putem decît presupune către care candidat existent s-ar fi îndreptat în principal preferinţele alegătorilor maghiari. Posibil către Mugur Isărescu, pentru motivul că este preferatul preşedintelui Constantinescu, faţă de care există o pronunţată simpatie printre maghiari. Dar este imposibil de spus exact în ce fel va afecta rezultatul primului tur de scrutin prezenta unui candidat UDMR. În schimb, aceasta împrejurare ar putea influenţa al doilea tur, în sensul că UDMR-ul ar fi în stare să livreze electoratul maghiar, în bloc, unuia dintre cei doi candidaţi şi acesta este extrem de improbabil să fie Ion Iliescu.
Absorbiţi de jocurile politice ale principalelor partide, observatorii, cu puţine excepţii, au părut să neglijeze UDMR-ul. Or, această formaţiune rămîne un participant esenţial la viaţa politică romanească. Nu atît prin mărimea segmentului electoral pe care îl mobilizează ci prin impactul intern şi internaţional al afirmării ei ca exponent politic al minorităţii maghiare. Atragerea UDMR-ului în coaliţia guvernamentală din ultimii 4 ani a fost un element cheie în modelarea relaţiilor interetnice şi reconfigurarea dezbaterii publice pe teme etnice. Asumarea unui rol la guvernare a determinat o nuanţare importantă a discursului politic al UDMR-ului, dar nu în ultimul rînd şi pe cel al puterii.
Din afară, asemenea evoluţii au fost receptate cu mare interes şi naiv supradimensionate într-un model de relatii interetnice. În orice caz, probabil mai mult decît alte împrejurări au contribuit la însănătoşirea suferindei imagini a Romaniei în străinătate în contextul grijilor şi temerilor provocate de criza iugoslavă. Romania nu îşi poate permite să piardă acest atuu. Cu mare întîrziere, PDSR-ul pare să fi înţeles că în efortul de a convinge Occidentul că o revenire a sa la putere nu va constitui un regres considerabil în evoluţia ţării, moderarea retoricii sale naţionaliste, şi uneori anti-maghiare, este indispensabilă. Vom vedea cîtă credibilitate are, dar efortul merită atenţia noastră.
Nu este probabil ca PDSR-ul, în cazul în care va cîştiga alegerile să ofere UDMR-ului o participare la guvern. Nici nu este de aşteptat ca UDMR-ul să accepte o asemenea ofertă dacă va fi făcută, aşa că situaţia din ultimii 4 ani nu se va perpetua. Dar se pot găsi alte modalităţi de a păstra relaţiile interetnice în armonie, dacă se înţelege importanţa lor şi ultranaţionaliştii sunt marginalizati.
