În urma evenimentelor din aprilie 2009, Procuratura Republicii Moldova instrumentează trei categorii de dosare, explică directorul executiv al Comitetului Helsinki din Republica Moldova, Teodor Cârnaţ. Prima categorie îi vizează pe reprezentanţii instituţiilor de stat care sunt acuzaţi de abuz în serviciu şi depăşirea atribuţiilor la 7 aprilie.
Teodor Cârnaţ: „Cazul împotriva lui Gumeniţă, vorbim despre cazul lui Botnari, al lui Papuc. Vedem că aceste cazuri sunt abia în instanţa de judecată, vedem că instanţa tergiversează examinarea acestor cauze, tergiversare legată cred că de evenimentele din noiembrie, adică instanţa de judecată nu doreşte să examineze astfel de cazuri, politice, cum le spun ei, până la alegerile anticipate”.
Teodor Cârnaţ spune că nu este clară nici la ce etapa se află examinarea dosarului intentat lui Ion Perju, poliţistul acuzat că l-a lovit mortal pe Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 aprilie.
A doua categorie de dosare intentate de Procuratura Generală îi vizează pe tinerii care la 7 aprilie au vandalizat clădirea preşedinţiei şi parlamentului. Potrivit lui Teodor Cârnaţ învinuiri au fost aduse în 20 de cazuri.
Teodor Cârnaţ: „O parte dintre ele au fost recalificate drept contravenţii administrative, dar până la urmă au primit toţi pedeapsa. La marea majoritate au fost sentinţa non privativă de libertate, adică la o parte s-a aplicat amenda, dar la o parte s-a aplicat pedeapsa - privaţiune de libertate, dar cu ispăşirea pedepsei condiţionat, adică la libertate”.
A treia categorie de dosare îi vizează pe poliţiştii care au torturat tineri în comisariatele de poliţie în aprilie 2009. Potrivit directorul executiv al Comitetului Helsinki din Republica Moldova, la Procuratură au fost depuse 108 plângeri împotriva poliţiştilor, în urma cărora au fost intentate dosare penale în 58 de cazuri, fără să fie pronunţată până la acest moment vreo sentinţă.
Teodor Cârnaţ: „Este foarte puţin, deoarece au suferit din cauza acţiunilor poliţiştilor acei 40 de mii de protestatari care au fost în Piaţă. Indirect, marea majoritate s-au simţit torturaţi de natură psihologică. Dar din cauza că populaţia nu are încredere în Procuratură, nu are încredere în poliţie, deoarece în Moldova nu s-a produs acea schimbare pe care o aştepta toată lumea, marea majoritate în prezent se tem să depună plângeri împotriva acelor acţiuni ale poliţiştilor care i-au torturat. Dacă ar fi fost o schimbare reală, atunci erau nu 108 cazuri, erau 1080 de cazuri la acest capitol, fiindcă s-a aplicat tortura în sistem”.
Teodor Cârnaţ s-a arătat dezamăgit şi de aşa numitul raport Nagacevschi care, în opinia lui, a eşuat în a oferi societăţii un răspuns despre ce s-a întâmplat în aprilie 2009.
Lipsa unui răspuns din partea autorităţilor descurajează jurnaliştii care constat scriu despre victimele evenimentelor din aprilie şi poliţiştii care se fac vinovaţi de tortură, este de părere directoarea săptămânalului de investigaţii, „Ziarul de Gardă”, Alina Radu: „Se pare că şi judecătorii şi pârâţii fac front comun împotriva accesului la informaţii, împotriva transparenţei şi clarificării pentru societate a faptelor comise, ale unor crime, sau dacă nu sunt crime, să se spună odată verdictul: că nimeni nu a omorât, că nimeni nu a bătut, că nimeni nu a făcut arestări ilegale, că nu s-au comis acţiuni împotriva legii şi atunci vedem ce facem mai departe”.
În ciuda obstacolelor, ziarista încă mai speră că oamenii vor afla adevărul despre 7 aprilie: „Sunt sigură că nu ne va veni uşor deoarece până acum nu ne-a fost uşor, însă mai greu decât în aprilie 2009 nu poate să ne fie în această luptă de aflare a adevărului”.
