E prea devreme sau e prea tîrziu? Meciurile jucate marți și miercuri în Liga Campionilor au continuat în linie mediocră. Nu e clar dacă lipsa de calitate vine din lipsa meciurilor între echipe de calibru apropiat - și atunci trebuie să așteptăm - sau e semnul unei scăderi generale de nivel - și atunci n-are rost să mai așteptăm. Cert e că echipele mari au început să semene iar asta face și din Real și din Lyon, Bayern sau Manchester colecții de jucători cu firmă care nu reușesc să facă o formație coerentă. Excepții au fost Barcelona și, încă mai mult, Inter Milano.
Barcelona a jucat însă cu Panathinaikos, o echipă care n-a jucat și nu putea să joace nimic. Panathinaikos a stat în preajma careului și a reușit să deschidă scorul pe Nou Camp, după un gol superb și, în aceași măsură, absurd. O minge degajată de portar a fost deviată ca la ruletă de Cisse, Govu s-a trezit singur cu portarul și a înscris. După 1 minut meciul a revenit la bunul simț. Messi a egalat și Barcelona n-a mai cedat mingea în următoarele 70 de minute. Spaniolii au înscris aproape la cererea publicului și s-au oprit la 5-1, din lipsă de timp. Însă Barcelona a dat impresia unei echipe schimbate față de sezonul trecut. Imaginația e aceași, circulația e neschimbată dar capacitatea defenisvă e slăbită iar resortul la soluția Messi încă mai insistent.
Cealaltă mare excepție de la regula mediocrității a fost Inter. Asta deși multă lume aștepta căderea echipei părăsite de antrenorul Mourinho. Inter a rămas însă cel mai disciplinat și precis bloc al fotbalului european de club. În plus, Inter și-a dovedit calitatea în fața unui adversar care a jucat excelent. Twente Enschede n-are firmă dar a jucat admirtabil meciul de acasă, cu Inter. Olandezii n-au căzut, după ce Inter a deschis scorul, au revenit, au eglat și au preluat conducerea. Inter a mai forțat odată și a egalat cu un gol subtil al lui Samuel Eto. Apoi, ambele echipe s-au blocat, obosite de o primă repriză extrem de intensă.
Arsenal poate părea a treia confirmare între cluburile care au jucat marți și miercuri. Adevărat, Arsenal a cîștigat cu 6-0 meciul cu portughezii de la Braga și a făcut un joc de atac încîntător, cu Fabregas aproape perfect. Însă Braga a fost un adversar incapabil de rezistență și reacție.
În rest, dezamăgiri. În primul rînd, Manchester care a irosit 90 de minute cu Glasgow Rangers și a permis scoțienilor un 0-0 de-a dreptul inadmisibil.
Bayern a jucat disciplinat dar a trebuit să forțeze mult prea mult pentru a cîșttiga cu 2-0 meciul jucat acasă AS Roma.
AC Milan continuă fotbalul lent care face din orice echipă un adversar dificil.
Auxerre s-a apărat fără mari probleme dar în finalul meciului Ibrahimovici a avut două apariții excelente și a macat o dublă la prima prezență cu Milan în Liga Campionilor.
Chelsea a rezolvat meciul cu Zilnina din primele minute și a marcat 4 goluri elementare.
Tottenham a început în forță la Bremen a condus cu 2-0 dar a fost egalată pînă la pauză de insistența germanilor și de propria slăbiciune defensivă.
Real Madrid a jucat cum a vrut și a dovedit din răsputeri că nu e încă o echipă sudată. Mourinho are de pregătit un lot mult prea divers și incoerent. Spaniolii au cîștigat cu 2-0, după ce au ratat cu o ușurință care vine aproape sigur din desincronizări și lipsă de unitate. Ajax ar fi acceptat o înfîngere mult mai severă dar Real nu seamănă cu Inter, fosta echipă a lui Mourinho și, prin urmare, nu e, deocamdată, echipa care să profite, în stil italian, de apatia adversarului.
Barcelona a jucat însă cu Panathinaikos, o echipă care n-a jucat și nu putea să joace nimic. Panathinaikos a stat în preajma careului și a reușit să deschidă scorul pe Nou Camp, după un gol superb și, în aceași măsură, absurd. O minge degajată de portar a fost deviată ca la ruletă de Cisse, Govu s-a trezit singur cu portarul și a înscris. După 1 minut meciul a revenit la bunul simț. Messi a egalat și Barcelona n-a mai cedat mingea în următoarele 70 de minute. Spaniolii au înscris aproape la cererea publicului și s-au oprit la 5-1, din lipsă de timp. Însă Barcelona a dat impresia unei echipe schimbate față de sezonul trecut. Imaginația e aceași, circulația e neschimbată dar capacitatea defenisvă e slăbită iar resortul la soluția Messi încă mai insistent.
Cealaltă mare excepție de la regula mediocrității a fost Inter. Asta deși multă lume aștepta căderea echipei părăsite de antrenorul Mourinho. Inter a rămas însă cel mai disciplinat și precis bloc al fotbalului european de club. În plus, Inter și-a dovedit calitatea în fața unui adversar care a jucat excelent. Twente Enschede n-are firmă dar a jucat admirtabil meciul de acasă, cu Inter. Olandezii n-au căzut, după ce Inter a deschis scorul, au revenit, au eglat și au preluat conducerea. Inter a mai forțat odată și a egalat cu un gol subtil al lui Samuel Eto. Apoi, ambele echipe s-au blocat, obosite de o primă repriză extrem de intensă.
Arsenal poate părea a treia confirmare între cluburile care au jucat marți și miercuri. Adevărat, Arsenal a cîștigat cu 6-0 meciul cu portughezii de la Braga și a făcut un joc de atac încîntător, cu Fabregas aproape perfect. Însă Braga a fost un adversar incapabil de rezistență și reacție.
În rest, dezamăgiri. În primul rînd, Manchester care a irosit 90 de minute cu Glasgow Rangers și a permis scoțienilor un 0-0 de-a dreptul inadmisibil.
Bayern a jucat disciplinat dar a trebuit să forțeze mult prea mult pentru a cîșttiga cu 2-0 meciul jucat acasă AS Roma.
AC Milan continuă fotbalul lent care face din orice echipă un adversar dificil.
Auxerre s-a apărat fără mari probleme dar în finalul meciului Ibrahimovici a avut două apariții excelente și a macat o dublă la prima prezență cu Milan în Liga Campionilor.
Chelsea a rezolvat meciul cu Zilnina din primele minute și a marcat 4 goluri elementare.
Tottenham a început în forță la Bremen a condus cu 2-0 dar a fost egalată pînă la pauză de insistența germanilor și de propria slăbiciune defensivă.
Real Madrid a jucat cum a vrut și a dovedit din răsputeri că nu e încă o echipă sudată. Mourinho are de pregătit un lot mult prea divers și incoerent. Spaniolii au cîștigat cu 2-0, după ce au ratat cu o ușurință care vine aproape sigur din desincronizări și lipsă de unitate. Ajax ar fi acceptat o înfîngere mult mai severă dar Real nu seamănă cu Inter, fosta echipă a lui Mourinho și, prin urmare, nu e, deocamdată, echipa care să profite, în stil italian, de apatia adversarului.