18 septembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Neculai Constantin Munteanu).
Candidatul săracilor.
Cine şi-ar fi putut imagina acum 50 de ani, cînd Ion Iliescu ţinea frîiele Asociaţiei Studenţilor Comunişti şi îşi făcea studiile la Moscova, că la sfîrşitul mileniului el va vorbi despre valorile economiei de piaţă şi despre democraţie? De fapt, ca să fim drepţi, cine şi-ar fi imaginat în 1990 că peste 10 ani nucleul dur al actualului PDSR îşi va lansa campania de imagine, atît în Romania cît şi în SUA ? Ion Iliescu a plecat la Mecca democraţiei, în Statele Unite, după ce şi-a lansat cu tobe şi surle candidatura la preşedinţie. El a sculat în picioare delegaţii din Sala Palatului care ascultaseră, nu prea familiarizaţi cu terminologia tehnică, discursul preşedintelui de partid despre secolul 21. Un discurs paternalist şi plin de ambiţii, care exceda, de departe, atribuţiile prezidenţiale conferite de Constituţie. (...)
De asemenea, Ion Iliescu pleacă în Statele Unite după fuzionarea cu partidul social-democrat al lui Atanasiu fusese perfectată. Inutil să mai spunem că Sergiu Cunescu, retras elegant din fruntea social democraţilor, a contestat aceasta apropiere de un partid care a fost, pe parcursul mai multor ani, adversar nemilos şi fără scrupule. După aceasta „căsătorie civilă”, partidul lui Ion Iliescu şi-a prins în buchetul retoric şi floarea rară a legitimităţii. Doar a devenit parte însemnată a unui partid cu tradiţie şi martiri! (...)
In vreme ce [Ion Iliescu] emitea în Atlanta consideraţii despre valorile democraţiei, la Bucureşti, cam la aceeaşi oră, subalternii lui Ion Iliescu le puneau în aplicare: unul dintre cei mai activi sergenţi ai PDSR-ului, Dan Ioan Popescu anunţa sus şi tare că asasinarea liderului sindical de la TEPRO a fost comandată de la Cotroceni, că nimeni dintre cei aflaţi la putere nu este străin de asasinat şi că aşa ar înţelege preşedinţia să-şi rezolve problemele de guvernare. Că totul este, vorba lui Iliescu „a fabulation”, nu se îndoieşte nimeni, dar la fel de clar este că elevii lui Ion Iliescu sunt gata oricînd să-şi egaleze, dacă nu, să-şi întreacă maestrul. De altfel, aceste vorbe, care au stîrnit un comunicat nervos la preşedinţie, au fost retractate a doua zi de acelaşi Dan Ioan Popescu. El a susţinut că e un fel figurat de a vorbi şi că nu a avut în intenţie să acuze pe cineva. E şi acesta un fel de-a te bucura de protecţia imunităţii parlamentare.
Firul roşu al democraţiei îţi dă dreptul să faci asemenea declaraţii dragi electoratului care vrea sa vada la tine că esti tare, că îi pui la punct pe americani, că te lupţi pentru binele ţării, cu productivitatea şi cu duşmanii interni ai democraţiei, că eşti vigilent şi că eşti gata să le organizezi şi securitatea, dacă e nevoie, pentru a apăra valorile democraţiei populare cîştigate cu greu după evenimentele din decembrie 89.
