Am renuntat la televizor acum vreo zece ani si nici eu, nici copiii mei, nu i-am simtit vreodata lipsa. Multa lume gaseste asta ciudat, iar de multe ori ma lovesc chiar de neincredere. A nu avea televizor pare ceva impotriva firii pentru multa lume, care aproape se stapaneste sa te intrebe: dar cum traiesti?
Recunosc, desigur, ca imi este usor: ca ziarist, am acces in permanenta la principalele agentii de presa, la care sint abonat, si citesc in fiecare dimineata mai multe ziare de calitate, din mai multe tari. Nu am asadar absolut deloc nevoie de informatia prelucrata de canalele de televiziune. Seara, cu copiii, preferam sa citim sau sa jucam sah. Traim insa, aici in Bruxelles, intr-un cartier de imigranti unde fatadele si acoperisurile caselor sint umplute de antene parabolice. Ca peste tot pe planeta, discutiile dintre vecini si prieteni se poarta in jurul programelor de televizor din seara precedenta. Nu ma asteptam insa la o discutie cum a fost cea pe care au avut-o recent copiii mei cu un prieten din strada de virsta lor.
Acest copil, de origine turca sau marocana, aflind ca ai mei nu au televizor acasa, a avut o explicatie neasteptata: „Nu aveti televizor?” a zis. „Inseamna ca sinteti bogati, sinteti din aia care citesc carti”!...
Desigur, copiii mei s-au mirat de acest rationament, pentru ca nu numai ca sintem departe de a fi bogati – chiar dimpotriva, as zice -, dar pentru ca ei nu facusera niciodata vreo legatura intre lectura, activitate fireasca, si un statut social anume. S-au gasit brusc confruntati cu o mentalitate in care lectura de placere e vazuta ca o activitate elitista: „Nu aveti televizor?”Sinteti bogati, sinteti din aia care citesc carti seara”!...
Asa incit, poate ca fractura sociala a viitorului nu va fi una dintre saraci si bogati, ci una dintre cei care vor sti sa selecteze informatia si cei care se vor multumi sa o consume, deja mestecată, ceea ce li se ofera la televizor. Fractura informationala la scara planetara si care nu va tine neaparat seama de resursele economice. La urma urmei, se cunosc de cind lumea cazuri de bogati care nu citesc si saraci avizi de cunoastere. Altfel zis, nimic nou aici, in afara de casele uritite de atitea antene parabolice.
