Linkuri accesibilitate

Pensiile - o lege antică și ruginită


Chișinău, februarie 2010
Chișinău, februarie 2010

Alexandru Zgardan: „chiar dacă ne-am grăbi şi am crea rapid fonduri private, infrastructura şi condiţiile de dezvoltare, am culege roadele abia peste 10,15, poate chiar 20 de ani.”


Zi de pomenire a Sfintei Mare Muceniţe întocmai cu apostolii Tecla astăzi – şi-mi amintesc acum de bunică mea Tecla, fie-i ţărâna uşoară, o mucenică a sistemului jalnic de pensii de altădată… De fapt, lucrurile nu par să se fi schimbat nici acum şi mă gândesc la câte Tecle şi-o fi mântuind ultimele zile în satele moldoveneşti cu o pensie de milă…

Într-o zi - două, după nişte manevre politice spectaculoase în Parlament, Guvernul promite să găsească, de pe unde poate, bani pentru o pensie mai bună. Campania electorală – iată - va aduce din nou nişte daruri bătrânilor şi rămâne de văzut cât de mici vor fi, pentru că mari nici nu prea au cum să fie. Vom vorbi în această dimineaţă despre intenţia unui sistem mai bun de pensii sau poate mai degrabă despre eşecul guvernărilor de până acum în acest sens cu juristul Alexandru Zgardan, membru al Consiliului de experți al Comisiei naționale a pieței financiare, fostul președinte al primului fond de pensii private din Republica Moldova
.

Europa Liberă: Dle Zgardan, Republica Moldova pare să fie unica ţară din regiune care nu şi-a reformat sistemul de pensii. În consecinţă, pensionarii noştri – cum se spune – sunt mai săraci decât ai lor… În comparaţie cu cea a tuturor vecinilor – şi mai îndepărtaţi şi mai apropiaţi - pensia moldovenească este în medie de vreo trei ori mai mică. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie?


Expertul Alexandru Zgardan
Alexandru Zgardan
: Da, aveţi perfectă dreptate. Republica Moldova este o insulă. Toţi vecinii, şi cei de la est şi cei de vest, au deja sisteme de pensii private. La noi, În Republica Moldova, deşi sistemul de pensii private din punctul de vedere legal a fost înfiinţat în 1999, cînd a apărut o lege, pînă în anul 2007 nu am avut nici un fond de pensii înregistrat. Deci, avem aşa o situaţie mai tristă, cu mai multe cauze. În primul rînd, nici un sistem de pensii din nici o ţară din lume nu s-a dezvoltat fără a avea un anumit beneficii create din partea statului. Pentru moment, sistemul de pensii private din Republica Moldova nu oferă nici un beneficiu. Ce am în vedere aici – dacă o persoană sau o companie hotărăşte să creeze pensii suplimentare pentru angajaţii săi, nu există nici un beneficiu fiscal. Un moment foarte important. Încă o problemă majoră este o legislaţie care este învechită şi nu mai poate fi aplicată în prezent.

Europa Liberă: Apropo, dle Zgardan, legea fondurilor de pensii private adoptată încă la 1999, cum este? Funcţională, modernă, mai veche, bună, rea?

Alexandru Zgardan: Ea este o lege antică. Aşa ar fi corect s-o caracterizăm, pentru că chiar şi denumirea ei – Legea cu privire la fondurile nestatale de pensii – denumirea care se aplica pe atunci. La 1999, deci, R. Moldova negocia o creditare din partea FMI, şi una din condiţii a fost adoptarea unei asemenea legi. Deci, legea a fost făcută ca să îndeplinească o cerinţă. Atîta-i tot. Ea nu a fost făcută pentru a dezvolta la modul real un anumit domeniu. Din cauza dată pentru moment ea abundă în terminologie învechită şi intră în conflict cu alte legi, de exemplu cu Codul civil. Însăşi denumirea de fond nestatal de pensii nu există în Codul civil. Dar acestea sunt mai mult probleme teoretice.

Cea mai mare problemă este totuşi regimul fiscal al contribuţiilor. În toată lumea, în cel mai rău caz, contribuţiile private sunt tratate în acelaşi mod ca şi contribuţiile achitate la stat – la fondul de pensii în cadrul Casei Naţionale de Asigurări Sociale. La noi, spre regret, dacă decidem să fim clienţi ai unui fond privat de pensii, obţinem doar o vacanţă fiscală. În rest, în momentul cînd primim banii, cînd ieşim la pensie, achităm toate impozitele – achităm contribuţiile sociale, achităm contribuţiile asigurărilor medicale, absolut tot. Deci, eu, ca persoană raţională, n-am nici un motiv ca să merg la un fond de pensii private. Mai degrabă aş opta pentru un depozit bancar care este eliberat de impozitul de venit şi banii vor fi plasaţi pe un termen mai scurt să zicem aşa.

Europa Liberă: Înţelegem că legea fondurilor este antică şi ruginită, pe de altă parte nu există persoane din cîte înţeleg sau cineva anume căruia să i se datoreze faptul că şi această lege a rămas literă moartă. Dar, dincolo de aceasta, ceilalţi au reuşit, cu legi mai vechi, mai noi, mai moderne, mai bune. Cum să explicăm acest lucru - factorii sociali, economici, demografici, emigraţionali s-au înnodat aşa de tare în Republica Moldova încât a transformat-o într-o societate incapabilă să aibă grijă de bătrâni? Sau ce se întîmplă de fapt?


Alexandru Zgardan
: Spre regret, în viziunea mea, majoritatea guvernărilor nu au avut o politică de lungă durată. Ele încercau să rezolve problemele rapid, pe durată scurtă. Or, o reformă care ar implica introducerea serioasă a pensiilor private ar avea nevoie de minim 10-20 de ani. Este nevoie de calcule de lungă durată, specialişti în domeniu. Acum se lucrează la un nou proiect de lege, dar vă spun că aceasta nu e de ajuns. Cel mai important este că e nevoie de a introduce modificări în Codul fiscal.

Europa Liberă: Aţi avut experienţa pioneratului - cea a primului fond de pensii private sau a încercării de afirmare a primului fond de pensii private. Ce n-a mers?


Alexandru Zgardan: Absolut corect. În 2007, decembrie, s-a înregistrat primul fond. În 2008 s-a început lucrul, am îndeplinit toate cerinţele legale – e vorba de foarte multe cerinţe, de exemplu, planul de pensii trebuie să fie la fel licenţiat, conformat de CNPF, şi în 2009 s-au început negocierile cu clienţii. Mai mulţi clienţi corporativi şi persoane fizice erau interesate de a începe o colaborare cu noi. Deci, multe contracte au fost la faza de precontract, la ultima confirmare în momentul în care s-a decis suspendarea activităților fondului.

Aceasta s-a întîmplat din mai multe motive. În primul rînd ne-a lovit puternic campania electorală din 2009. Asta a cauzat instabilitate – multe afaceri, multe businessuri au hotărît că nu este momentul pentru decizii de durată. Pentru că ralierea la un fond privat de pensii înseamnă plăţi lunare pe parcursul a zeci de ani – deci este o decizie managerială foarte importantă. Apoi, criza economică globală care a lovit puternic sistemul bancar. La noi ratele bancare au scăzut destul de esenţial. Cînd a venit ideea de a crea fondul, ratele erau de 22, 24 procente, iar hîrtiile de valoare de stat puteau fi contractate la 22-29 chiar de procentre. Din punct de vedere economic, era sens pentru o persoană să adere la un fond de pensii private pentru a obţine un venit destul de esenţial. Acum, dacă observaţi, în cazul băncilor, în lei, practic vorbim de 10 procente. Deci, aşa-i la noi legislaţia că din aceste 10 aveţi de achitat impozite şi taxe, deci nu rămîneţi cu prea mult. Multe persoane au hotărît să mai aştepte.

Europa Liberă: Deci, dv. spuneți că nu este raţional să creezi un fond privat de pensii acuma.


Alexandru Zgardan
: Da. Mai mult decît atît, cînd e vorba de depozite bancare, era în plan ca ele să fie deja impozitate, ceea ce ar fi făcut ca oamenii să fie atraşi de alte domenii de investire. Dar, dacă nu greşesc, guvernul a lăsat în vigoare pentru încă trei sau cinci ani, nu-mi amintesc exact, regimul fiscal al depozitelor bancare în care nu se achită nici un fel de impozit pe venit. Din aceasta cauză, natural, eu, ca economist, aş prefera să investesc în depozit bancar, pentru că banii vor fi plasaţi pe un termen relativ scurt, sunt flexibili, pot fi uşor retraşi şi, deci, nu plătesc impozit pe venit.

Europa Liberă: Este limpede că actualul sistem de pensii deja şi-a epuizat toate posibilităţile, trosneşte din toate încheieturile şi depinde în mare parte de unele pomeni, deseori nejustificate economic, din partea clasei politice… S-a ajuns la fundul dezastrului sau lucrurile grave în privinţa asigurării dreptului la o viaţă şi bătrâneţe decentă abia urmează?

Alexandru Zgardan: Spre regret, lucrurile devin mai rău. Şi mai rău va fi de la an la an. Ţările care au introdus pilonul trei sau doi au făcut-o cu mult timp înainte. De exemplu, Polonia e deja la faza de achitări, deci a ajuns la faza cînd fondurile achită pensii. Ungaria, pare-mi-se, are deja 10 ani de cînd a implementat sistemul de fonduri private de pensii şi în curînd oamenii vor simţi deja beneficiile fondurilor de pensii. Acum, chiar dacă ne-am grăbi şi am crea rapid aceste fonduri, am crea infrastructura şi condiţiile de dezvoltare, am culege roadele abia peste 10,15, poate chiar 20 de ani.

Europa Liberă: Şi ar fi bine să precizăm că aceste fonduri de pensii private nu exclud fondurile de stat.

Alexandru Zgardan: Cu siguranţă. În toată lumea e aşa. Statul achită doar o pensie minimă – luaţi Danemarca, SUA, Germania sau oricare altă ţară pe care am prefera-o drept etalon a vieţii normale la momentul pensionării – în toate există pensia de stat care este relativ mică, în schimb oamenii au pensii facultative, pot fi corporative, ocupaţionale, în funcţie de profesie sau domeniu în care am activat, care este esenţială, mult mai mare în comparaţie cu cea de stat. În cazul dat, statul nu are piatra aceasta pe care trebuie s-o tîrîie pe parcursul guvernării, pentru că populaţia, care a avut grijă de ea, are o pensie decentă şi la bătrîneţe într-adevăr se odihnesc, nu îşi fac griji ce se va întîmpla.

La noi, spre regret, în condiţiile unei situaţii demografice în care natalitatea este cea mai mică din zonă, la fel avem probleme cu politica emigraţională – pierdem, dacă nu greşesc, între 5 şi 10 mii de oameni anual, majoritatea fiind tineri care emigrează, vă daţi seama că deja sistemul de pensii public este într-o situaţie foarte grea. Rata de înlocuire este de 27 de procente, adică pensia medie în coraport cu salariul mediu este de 27 de procente şi asta este doar începutul.

Europa Liberă: Vă mulţumim mult, domnule Zgardan.
XS
SM
MD
LG