Premierul Rusiei Vladimir Putin a promis în vară că statul va construi case noi pentru toţi cei care şi le-au pierdut în incendiile soldate cu 50 de morţi.
Într-o relatare de la Moscova, corespondentele EL Claire Bigg şi Anastasia Kirilenko spun însă că generozitatea Kremlinului nu este primită peste tot cu aceeaşi recunoştinţă. Mulţi sinistraţi continuă să creadă că dacă autorităţile îşi făceau datoria la timp, ei n-ar fi acum pe drumuri. Iar alţii spun că noile locuinţe nu le pot înlocui pe cele vechi.
Orăşelul Beloomut, aflat la 130 de kilometri sud de Moscova, este unul din centrele reconstrucţiei promise de guvern. Casa de cultură s-a transformat într-un fel de dispecerat pentru ajutoarele umanitare, iar cazarma adăposteşte sinistraţi din satele distruse de incendii. Peste câteva săptămâni, ei ar urma să devină oficial orăşeni, mutându-se în cele 152 de case noi care se construiesc în ritm intens la Beloomut.
Nu toţi noii locuitori ai orăşelului sunt însă încântaţi de schimbare. Irina Polferova, a cărei casă din Mokhovoye a ars cu tot satul, în vară, se teme că nu va avea bani pentru finisarea şi întreţinerea noii case de la oraş şi că nu va avea mijloace să muncească lotul de pământ primit de la stat. Alţii atrag atenţia că unele din noile case se construiesc pe teren mlăştinos sau că sunt construite, pur şi simplu, mult prea rapid.
Întrebat dacă e posibil ca noile locuinţe să fie gata în numai două luni, cum a promis Putin, arhitectul moscovit Evgheni Asse a răspuns pozitiv, dar a adăugat că noii locatari nu trebuie să se aştepte la ceva luxos. „Cine cunoaşte cum se munceşte în construcţii în Rusia - ne-a mai spus arhitectul Asse – ştie că aceste case nu vor fi de calitate. În acest caz, cantitatea primează asupra calităţii, pentru că noile locuinţe nu au rostul de a-i mulţumi pe locatari, ci pe premierul rus”.
Sinistraţii nemulţumiţi spun că le va fi greu să se obişnuiască în casele de oraş, lipsite de gradini, de curţi pentru orătănii şi de tot ce-au cunoscut o viaţă întreagă, la ţară. Unii dintre ei se tem şi că orăşenii nu-i vor primi cu braţele deschise, mai ales cei care îi invidiază că primesc case de-a gata de la stat.
Dar dincolo de toate aceste reproşuri şi temeri, sinistraţii ştiu, în sinea lor, că au avut noroc. Odată că au scăpat cu viaţă, spre deosebire de zecile de victime ale flăcărilor, iar a doua oară, că statul, îmboldit de valul de simpatie publică şi de criticile din presă, s-a hotărât să îi ajute.
Chiar dacă nu este un admirator al locuinţelor pentru sinistraţi, arhitectul de la Moscova Evgheni Asse pune punctul pe „i”. „În toată această poveste există şi elementul umanitar”, spune arhitectul. Iar calul de dar nu se caută de dinţi”.
Într-o relatare de la Moscova, corespondentele EL Claire Bigg şi Anastasia Kirilenko spun însă că generozitatea Kremlinului nu este primită peste tot cu aceeaşi recunoştinţă. Mulţi sinistraţi continuă să creadă că dacă autorităţile îşi făceau datoria la timp, ei n-ar fi acum pe drumuri. Iar alţii spun că noile locuinţe nu le pot înlocui pe cele vechi.
Orăşelul Beloomut, aflat la 130 de kilometri sud de Moscova, este unul din centrele reconstrucţiei promise de guvern. Casa de cultură s-a transformat într-un fel de dispecerat pentru ajutoarele umanitare, iar cazarma adăposteşte sinistraţi din satele distruse de incendii. Peste câteva săptămâni, ei ar urma să devină oficial orăşeni, mutându-se în cele 152 de case noi care se construiesc în ritm intens la Beloomut.
Nu toţi noii locuitori ai orăşelului sunt însă încântaţi de schimbare. Irina Polferova, a cărei casă din Mokhovoye a ars cu tot satul, în vară, se teme că nu va avea bani pentru finisarea şi întreţinerea noii case de la oraş şi că nu va avea mijloace să muncească lotul de pământ primit de la stat. Alţii atrag atenţia că unele din noile case se construiesc pe teren mlăştinos sau că sunt construite, pur şi simplu, mult prea rapid.
Întrebat dacă e posibil ca noile locuinţe să fie gata în numai două luni, cum a promis Putin, arhitectul moscovit Evgheni Asse a răspuns pozitiv, dar a adăugat că noii locatari nu trebuie să se aştepte la ceva luxos. „Cine cunoaşte cum se munceşte în construcţii în Rusia - ne-a mai spus arhitectul Asse – ştie că aceste case nu vor fi de calitate. În acest caz, cantitatea primează asupra calităţii, pentru că noile locuinţe nu au rostul de a-i mulţumi pe locatari, ci pe premierul rus”.
Sinistraţii nemulţumiţi spun că le va fi greu să se obişnuiască în casele de oraş, lipsite de gradini, de curţi pentru orătănii şi de tot ce-au cunoscut o viaţă întreagă, la ţară. Unii dintre ei se tem şi că orăşenii nu-i vor primi cu braţele deschise, mai ales cei care îi invidiază că primesc case de-a gata de la stat.
Dar dincolo de toate aceste reproşuri şi temeri, sinistraţii ştiu, în sinea lor, că au avut noroc. Odată că au scăpat cu viaţă, spre deosebire de zecile de victime ale flăcărilor, iar a doua oară, că statul, îmboldit de valul de simpatie publică şi de criticile din presă, s-a hotărât să îi ajute.
Chiar dacă nu este un admirator al locuinţelor pentru sinistraţi, arhitectul de la Moscova Evgheni Asse pune punctul pe „i”. „În toată această poveste există şi elementul umanitar”, spune arhitectul. Iar calul de dar nu se caută de dinţi”.
