Intr-un recent articol publicat de saptaminalul Newsweek, Joel Kotkin, membru al universitaţii Chapman–Orange din California si cercetator asociat la Institutul Legatum din Londra, considera ca dupa Razboiul Rece, intr-o lume globalizata, imparţirile vechi nu mai funcţioneaza si oamenii nu se simt legati unii de altii prin geografie sau frontiere, ci mai degraba prin afinitaţi dictate de etnicitate, religie, rasa sau ceea ce cercetatorul numeste „legaturi tribale”, altfel spus „de o anume rudenie”. Joel Kotkin propune 19 categorii si intr-un interviu cu Robert Coalson de la Radio Europa Libera, a explicat ce a stat la baza cercetarii sale si de ce Moldova este plasata, impreuna cu Armenia, Belarus, Ucraina si Federaţia Rusa in categoria „Imperiul Rus”.
Din capul locului trebuie spus ca Joel Kotkin considera aceasta propunere drept o etapa de cercetare si nu drept rezultatul final. „Daca vreţi este "prima salva" si de aceea avem atitea categorii. Ceea ce am vrut sa aratam este ca modul in care privim lumea, mai ales dupa prabusirea Uniunii Sovietice, a devenit neadecvat. Si ca lumea se farimiţeaza in mult mai multe grupuri culturale si regionale, zone care au afinitaţi si care merg, cumva, inapoi catre radicini comune istorice. Si desigur, in acest proces invaţam permament. Ceea ce conteaza, in final, sunt legaturile de familie, religie, cultura, afinitaţi si aceste diferenţieri sunt altceva decit diferenţierile ideologice din perioada Razboiului Rece, sau decit aceste lucruri abstracte despre care suntem obisnuiţi sa vorbim.”
Istoricul Joel Kotkin este sceptic in legatura cu previziunile experţilor in multe domenii, de la problemele energetice la incalzirea globala, considerind ca ele trebuie abordate cu prudenţa. Ceea ce este sigur, in opinia sa, este ca ţarile dezvoltate, ţarile bogate se confrunta cu o mare problema demografica. Situatia este ingrijoratoare in Germania, Japonia, dar si in Rusia si chiar in Europa centrala si de rasarit. Si o ţara in care nu se nasc copii, este o ţara care are viitorul pus sub semnul intrebarii.
Cercetatorul de la Legatum Institute de la Londra este un euro-sceptic: ”Uniunea Europeana ar fi trebuit sa ramina un spaţiu al comerţului liber si cu un anume rol in protejarea mediului, dar Uniunea Europeana a devenit o structura birocratica si exista o reticenţa in multe ţari comunitare fata de centralizarea excesiva propusa de Bruxelles. Telecomunicaţiile, tehnologia informaţionala merg exact in directia opusa, a descentralizarii, cu alte cuvinte, guvernul Cehiei, de exemplu, nu are nevoie de Bruxelles ca sa ii spuna ce sa faca. E nevoie de o concentrare a cunostinţelor intr-un anume moment, dar orice cetaţean al Cehiei are acces, aproape instantaneu la 95 % din ceea ce acceseaza si birocraţii europeni...datele sunt disponibile. Si e absurd sa ţi se interzica o mulţime de obiceiuri impamintenite de sute de ani, pentru ca asa s-a ajuns la un consens la Bruxelles. De aceea, in baza clasamentului, exista aceasta categorie - Noua Hansa - ce cuprinde Danemarca, Finlanda, Germania, Olanda, Norvegia si Suedia, ţari mai apropiate cultural una de alta decit de cele din sudul continentului, de exemplu.”
Istoricul american se declara un partizan al descentralizarii considerind ca este greu sa impui anumite rigori ce nu sunt potrivite cu un anume concept cultural. Cum ar fi virsta de pensionare in ţarile nordice fata de cele sudice!
Corespondentul Europei Libere l-a intrebat pe istoricul american de ce totusi a plasat Moldova in acest nou „Imperiu Rusesc”.
Joel Kotkin: ”Familia mea este din regiune si istoria, atit cea indepartata cit si cea mai recenta, ne arata ca puterea Rusiei este mare asupra acestor ţari - Armenia,. Belarus, Ucraina, Moldova - si cu cit Uniunea Europeana va fi mai slaba, va accelera cresterea puterii Rusiei in regiune. In cazul Ucrainei avem cel mai mare grup etnic, o mare parte a populaţiei, care inca priveste spre Rusia si daca vorbesti cu oamenii, chiar cu vorbitori de rusa din diaspora, din Los Angeles, de exemplu, unde locuiesc eu, si ii intrebi de unde esti din Ucraina, din ce ţara vii, ei se identifica inca cu Rusia. Daca vorbesti cu cineva care este din Moldova sau Belarus vezi ca vorbesc ruseste, se considera apropiaţi de cultura rusa si e greu de stabilit unde anume se termina cultura rusa si incepe cultura acestor alte ţari. Moldova este poate niţel mai indepartata de cultura rusa, dar centrul de putere in intreaga regiune este Rusia, chiar daca eu cred ca nu va mai fi niciodata puterea care a fost pe vremea sovietica, dar Rusia continua sa aiba enorme resurse energetice, sa fie puternica militar si, implicit, va continua sa aiba influenţa. Cred ca a fost o speranţa utopica, mai ales a americanilor, ca aceste ţari se vor transforma in democraţii de tip european sau american, si eu nu cred ca asta se va intimpla asa cum poate ne-am dori. Am fost in Rusia cind Yeltin a fost ales presedinte, si printre conservatorii americani exista ideea ca Rusia se va transforma intr-o democraţie la fel ca Europa Occidentala sau Statele Unite. E adevarat ca s-a transformat in ceva, in ceva asemanator cu un stat democratic, dar cu siguranţa, nu o democraţie ce indeplineste criteriile de la Copenhaga ale Uniunii Europene sau cele care funcţioneaza in California. Asta incerc sa spun prin cercetarea mea: aceste lucruri ne deosebesc si vor continua sa ne faca diferiţi si in viitor, chiar daca, la cele mai inalte nivele ale elitei politice, stiinţifice, culturale, gasim mai multe asemanari decit deosebiri.
Dar la nivelul populaţiei, gasim mai multe deosebiri decit asemanari. De fapt aceasta percepţie diferita a elitelor si a populaţiei in general o regasim peste tot si asta s-a vazut cind unii din europeni au votat impotriva adoptarii criteriilor de la Copenhaga. Daca ii vei intreba pe profesorii universitari din toata lumea daca sunt de acord cu principiile de la Copenhaga, 95% iti vor spune ca sunt de acord, dar realitatea este ca in ţari precum India sau China ti se va raspunde ca daca se aplica strict aceste criterii democratice, nu se vor mai obţine rezultatele economice de acum si nu vor mai putea crea 20 de milioane de locuri de munca in fiecare an. Ce se intimpla, de exemplu, daca din punct de vedere cultural te apropii de Marea Britanie, sa zicem, dar traiesti linga Rusia ? Ai putea sa ajungi la schizofrenie”.
Europa Libera: Nu vreţi sa spuneţi ca acest lucru este ceea ce s-a intimplat cu ţarile baltice ?
Joel Kotkin: Ţarile Baltice au fost in permanenţa in opoziţie. Bunicul meu vine din Letonia si letonii au fost mereu in aceasta situaţie stranie. De-o parte avind relaţii cu Scandinavia si cu ţarile din jurul Marii Baltice, iar pe de alta parte foarte implicaţi in istoria Rusiei. Cind faci acest tip de apropieri culturale, mereu ajungi la contradicţii.
Europa Libera: In clasamentul Dumneavoastra nu apare Serbia . De ce? Unde ati plasa-o? Ar merge si ea in „Imperiul rus”?
Joel Kotkin : Serbia a fost mereu un fel de aliat al Rusiei. Cel puţin in istoria ei moderna. Ceea ce analizam acum la Londra, la Legatum este dimensiunea comerciala a relaţiilor dintre ţari. Cine investeste si unde? Slovacia, de exemplu - sau Cehia, unde pot fi ele plasate? Un fel de Hansa "soft" ? Unii spun ca aceste ţari central europene sunt mai aproape de influenţa nordica decit de alte parţi ale Europei Centrale. Este Cehia mai apropiata de Austria decit de Romania? Si e foarte posibil sa fie asa. Cu cit cercetarea va continua vom gasi mai multe destincţii si mai multe contradicţii.
Din capul locului trebuie spus ca Joel Kotkin considera aceasta propunere drept o etapa de cercetare si nu drept rezultatul final. „Daca vreţi este "prima salva" si de aceea avem atitea categorii. Ceea ce am vrut sa aratam este ca modul in care privim lumea, mai ales dupa prabusirea Uniunii Sovietice, a devenit neadecvat. Si ca lumea se farimiţeaza in mult mai multe grupuri culturale si regionale, zone care au afinitaţi si care merg, cumva, inapoi catre radicini comune istorice. Si desigur, in acest proces invaţam permament. Ceea ce conteaza, in final, sunt legaturile de familie, religie, cultura, afinitaţi si aceste diferenţieri sunt altceva decit diferenţierile ideologice din perioada Razboiului Rece, sau decit aceste lucruri abstracte despre care suntem obisnuiţi sa vorbim.”
Istoricul Joel Kotkin este sceptic in legatura cu previziunile experţilor in multe domenii, de la problemele energetice la incalzirea globala, considerind ca ele trebuie abordate cu prudenţa. Ceea ce este sigur, in opinia sa, este ca ţarile dezvoltate, ţarile bogate se confrunta cu o mare problema demografica. Situatia este ingrijoratoare in Germania, Japonia, dar si in Rusia si chiar in Europa centrala si de rasarit. Si o ţara in care nu se nasc copii, este o ţara care are viitorul pus sub semnul intrebarii.
Cercetatorul de la Legatum Institute de la Londra este un euro-sceptic: ”Uniunea Europeana ar fi trebuit sa ramina un spaţiu al comerţului liber si cu un anume rol in protejarea mediului, dar Uniunea Europeana a devenit o structura birocratica si exista o reticenţa in multe ţari comunitare fata de centralizarea excesiva propusa de Bruxelles. Telecomunicaţiile, tehnologia informaţionala merg exact in directia opusa, a descentralizarii, cu alte cuvinte, guvernul Cehiei, de exemplu, nu are nevoie de Bruxelles ca sa ii spuna ce sa faca. E nevoie de o concentrare a cunostinţelor intr-un anume moment, dar orice cetaţean al Cehiei are acces, aproape instantaneu la 95 % din ceea ce acceseaza si birocraţii europeni...datele sunt disponibile. Si e absurd sa ţi se interzica o mulţime de obiceiuri impamintenite de sute de ani, pentru ca asa s-a ajuns la un consens la Bruxelles. De aceea, in baza clasamentului, exista aceasta categorie - Noua Hansa - ce cuprinde Danemarca, Finlanda, Germania, Olanda, Norvegia si Suedia, ţari mai apropiate cultural una de alta decit de cele din sudul continentului, de exemplu.”
Istoricul american se declara un partizan al descentralizarii considerind ca este greu sa impui anumite rigori ce nu sunt potrivite cu un anume concept cultural. Cum ar fi virsta de pensionare in ţarile nordice fata de cele sudice!
Corespondentul Europei Libere l-a intrebat pe istoricul american de ce totusi a plasat Moldova in acest nou „Imperiu Rusesc”.
Joel Kotkin: ”Familia mea este din regiune si istoria, atit cea indepartata cit si cea mai recenta, ne arata ca puterea Rusiei este mare asupra acestor ţari - Armenia,. Belarus, Ucraina, Moldova - si cu cit Uniunea Europeana va fi mai slaba, va accelera cresterea puterii Rusiei in regiune. In cazul Ucrainei avem cel mai mare grup etnic, o mare parte a populaţiei, care inca priveste spre Rusia si daca vorbesti cu oamenii, chiar cu vorbitori de rusa din diaspora, din Los Angeles, de exemplu, unde locuiesc eu, si ii intrebi de unde esti din Ucraina, din ce ţara vii, ei se identifica inca cu Rusia. Daca vorbesti cu cineva care este din Moldova sau Belarus vezi ca vorbesc ruseste, se considera apropiaţi de cultura rusa si e greu de stabilit unde anume se termina cultura rusa si incepe cultura acestor alte ţari. Moldova este poate niţel mai indepartata de cultura rusa, dar centrul de putere in intreaga regiune este Rusia, chiar daca eu cred ca nu va mai fi niciodata puterea care a fost pe vremea sovietica, dar Rusia continua sa aiba enorme resurse energetice, sa fie puternica militar si, implicit, va continua sa aiba influenţa. Cred ca a fost o speranţa utopica, mai ales a americanilor, ca aceste ţari se vor transforma in democraţii de tip european sau american, si eu nu cred ca asta se va intimpla asa cum poate ne-am dori. Am fost in Rusia cind Yeltin a fost ales presedinte, si printre conservatorii americani exista ideea ca Rusia se va transforma intr-o democraţie la fel ca Europa Occidentala sau Statele Unite. E adevarat ca s-a transformat in ceva, in ceva asemanator cu un stat democratic, dar cu siguranţa, nu o democraţie ce indeplineste criteriile de la Copenhaga ale Uniunii Europene sau cele care funcţioneaza in California. Asta incerc sa spun prin cercetarea mea: aceste lucruri ne deosebesc si vor continua sa ne faca diferiţi si in viitor, chiar daca, la cele mai inalte nivele ale elitei politice, stiinţifice, culturale, gasim mai multe asemanari decit deosebiri.
Dar la nivelul populaţiei, gasim mai multe deosebiri decit asemanari. De fapt aceasta percepţie diferita a elitelor si a populaţiei in general o regasim peste tot si asta s-a vazut cind unii din europeni au votat impotriva adoptarii criteriilor de la Copenhaga. Daca ii vei intreba pe profesorii universitari din toata lumea daca sunt de acord cu principiile de la Copenhaga, 95% iti vor spune ca sunt de acord, dar realitatea este ca in ţari precum India sau China ti se va raspunde ca daca se aplica strict aceste criterii democratice, nu se vor mai obţine rezultatele economice de acum si nu vor mai putea crea 20 de milioane de locuri de munca in fiecare an. Ce se intimpla, de exemplu, daca din punct de vedere cultural te apropii de Marea Britanie, sa zicem, dar traiesti linga Rusia ? Ai putea sa ajungi la schizofrenie”.
Europa Libera: Nu vreţi sa spuneţi ca acest lucru este ceea ce s-a intimplat cu ţarile baltice ?
Joel Kotkin: Ţarile Baltice au fost in permanenţa in opoziţie. Bunicul meu vine din Letonia si letonii au fost mereu in aceasta situaţie stranie. De-o parte avind relaţii cu Scandinavia si cu ţarile din jurul Marii Baltice, iar pe de alta parte foarte implicaţi in istoria Rusiei. Cind faci acest tip de apropieri culturale, mereu ajungi la contradicţii.
Europa Libera: In clasamentul Dumneavoastra nu apare Serbia . De ce? Unde ati plasa-o? Ar merge si ea in „Imperiul rus”?
Joel Kotkin : Serbia a fost mereu un fel de aliat al Rusiei. Cel puţin in istoria ei moderna. Ceea ce analizam acum la Londra, la Legatum este dimensiunea comerciala a relaţiilor dintre ţari. Cine investeste si unde? Slovacia, de exemplu - sau Cehia, unde pot fi ele plasate? Un fel de Hansa "soft" ? Unii spun ca aceste ţari central europene sunt mai aproape de influenţa nordica decit de alte parţi ale Europei Centrale. Este Cehia mai apropiata de Austria decit de Romania? Si e foarte posibil sa fie asa. Cu cit cercetarea va continua vom gasi mai multe destincţii si mai multe contradicţii.
