Campania electorala a început, CEC-ul a stabilit primele partide înscrise pe lista viitorului scrutin. Cel mai important partid de la guvernare - PDLM – însă nu s-a grăbit, în mod curios si cumva inexplicabil, să depună lista candidaţilor, în schimb constatăm o mare înghesuială în zona partidelor liberale, parlamentare şi extraparlamentare. De ce? Pentru că fiecare se crede chemat să salveze Moldova şi ţine să-i demonstreze celuilalt cât de mult greşeşte că nu renunţă să facă acelaşi lucru. Cât va avea de câştigat cauza liberală şi democratică din această oarbă încăpăţânare ne vor arăta alegerile din 28 noiembrie.
Dar daca listele electorale expun multă confuzie şi improvizaţie, aşa cum au observat diferiţi analişti, ceea ce se prezintă drept certitudine sunt diversiunile mediatice. Remarcăm o avalanşă de declaraţii şi campanii-şoc sau aşa-zise ore de taifas la televiziune, în care personaje marginale, cu biografii dubioase, se dedau sincerităţilor, fac dezvăluiri incendiare, şi toate acestea de dragul şi în numele patriei nedreptăţite. Cum altfel?
Acum două zile, Valeriu Pasat, fost şef al securităţii moldoveneşti şi ex-ministru al Apărării, a relatat pe un post TV detalii senzaţionale despre firea meschin-răzbunătoare a ex-preşedintelui Voronin, ne-a povestit despre întâlniri de taină în Canada, unde s-ar fi pus la cale împărţirea comisioanelor grase rezultate din vânzarea avioanelor „Mig” către Statele Unite, a comentat scandaluri şi afaceri nici până azi elucidate. Pasat nu a mers până la capăt cu decriptările, ci în buna tradiţie a filmelor cu James Bond ne-a asigurat, zâmbind palid, că ştie mult mai multe şi că va vorbi la momentul potrivit. Acest om care şi-a făcut din ideea pravoslavnică o trambulină electorală, militând deschis pentru abandonarea integrării europene în favoarea unei servituţi cu acte în regulă faţă de Rusia, susţine că s-a îndepărtat din motive de conştiinţă de liderul comunist, căruia a refuzat să-i execute ordinele ilegale. Incredibile mărturisiri!
Există mulţi oameni pe glob convinşi că în spatele tuturor evenimentelor pe care le urmărim la scenă deschisă se află forţe obscure, comploturi şi cabale de nepătruns. Cu alte cuvinte, ce vedem e un teatru de umbre chinezeşti, suntem spectatorii din faimoasa peşteră a lui Platon care, lipsiţi de posibilitatea de a arunca priviri peste umăr, iau drept realitate jocul amăgitor al unor siluete, proiectate pe un perete.
Îmbrăţişând aceeaşi metaforă, putem spune că Republica Moldova e o imensă sală de cinematograf, stăpânită de regizori perfizi. Lipsa de transparenţă a deciziilor politice, dispreţul conducătorilor faţă de cetăţeni, impunitatea hoţilor de drumul mare şi viermuiala traficanţilor cu guleraşe albe amplifică senzaţia de glumă proastă pe care ne-a rezervat-o destinul. În ultimii 20 de ani am avut o groază de dezvăluiri, dar şi probe palpabile, strigătoare la cer prin insolenţa lor, dar nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar faptul că o întreagă Moldova a văzut cum în Piaţa Marii Adunări Naţionale este omorât în bătaie un tânăr de o haită de bestii în uniformă nu a dus la condamnarea criminalilor.
Aşa încât telespectatorul basarabean a căpătat imunitate. E sceptic, caustic şi apolitic. Interpretează pe un ton amar-băşcălios chiar şi fapte ce i-ar merita întreaga atenţie. Aviz celor ce se consideră democraţi: moldovenii nu mai vor declaraţii şocante şi teorii ale conspiraţiei, ci o campanie electorală serioasă, în care să conteze proiectele economice şi politice realiste. Republica Moldova va trebui să continue proiectul european schiţat de actuala guvernare, altfel riscă să nu mai iasă din eterna hologramă a minciunii şi manipulării.
