Jose Luis Garcia Paneque a fost eliberat din inchisoare, din Cuba, in luna iulie, impreuna cu alti 52 de detinuti politici, in urma unor negocieri intreprinse de Biserica catolica si de guvernul spaniol. La iesirea din detentie avea 48 de kilograme si era bolnav de stomac. Se afla acum la Praga, unde participă la Forumul 2000, acea reuniune organizată sub ocrotirea fostului presedinte si disident Vaclav Havel si menită dezbaterilor deschise pe teme contemporane, printre care desigur si tema respectarii drepturilor omului. Corespondenta serviciului persan al postului nostru de radio Golnaz Esfandiari a stat de vorba cu fostul detinut politic din Cuba comunista.
Pentru fostul detinut politic al regimului lui Fidel Castro eliberarea a insemnat un moment foarte important al vietii, dar nu un moment de „triumf”, pentru că momentul nu a insemnat si o eliberare a tării si o desprindere de regimul comunist in care se afla Cuba de peste o jumătate de secol, adica 51 de ani.
Paneque a fost condamnat la 24 de ani de inchisoare pentru că a publicat o revistă cu articole critice la adresa regimului si a făcut parte dintr-un grup de jurnalisti care isi doreau să isi exprime opiniile fată de evolutiile din Cuba lui Fidel Castro. Atit si nimic mai mult. A putut sa publice numai 3 editii. Apoi a fost arestat.
In perioada detentiei a fost pedepsit si la 17 luni de izolator, fara nici un fel de contact uman. Cea mai dura perioada a detentiei „Presiunea sub care trăiam in detentie, ne infricosa, si a fost foarte dur, dar cele mai grele momente au fost cind am fost la izolator. Ne-au inchis singuri in celule. Astfel am pierdut toate legăturile sociale si e ca si cum timpul nu mai există. E un cerc vicios. Trupul uman nu mai functionează. Dar am avut la mine aceasta cruce si sunt foarte mindru de asta. Am inceput sa mă simt mindru de ce am făcut, sa nu mai imi fie rusine si să nu mai imi fie teamă. Si acum ii multumesc lui Dumnezeu că am iesit din inchisoare. Am putut să vin acum in Europa, fără ură si fără resentimente. Nu am venit aici pentru că mi-aș urî țara. Dimpotrivă. Am venit in Spania, in Europa, aici, ca să cer solidaritate, ca să ii fac pe europeni sa mă asculte, să stie ce indură de 51 de ani cele 11 milioane de cubanezi sub dictatură. Asta e ceea ce nu s-a schimbat in mine. Dorinta mea pentru pace, pentru o viată in democratie.”
Fostul detinut politic al regimului comunist din Cuba isi aminteste cit de socat a fost cind, dupa „dieta” la care Fidel Castro isi supune concetătenii, s-a trezit intr-un magazin alimentar din Spania. Un magazin in libertate, intr-o tară liberă. Un sentiment de umilintă extremă resimtit de altfel de toti cei care au trăit vreodată sub astfel de diete impuse de dictatori. „Am mers intr-un magazin si, va spun drept, pentru mine a fost un soc. Am mers la raionul de lactate si aveam de ales intre cel putin 10 feluri de lapte. In Cuba nu exista aceasta problema. Nu exista decit un lapte, in sticlă si cind un copil implineste 7 ani, nici nu i se mai dă lapte. Pentru mine a fost o mare problema sa aleg intre atitea feluri de lapte – mai gras, mai pusin gras, cu soia, fără soia. Si orezul. La noi, dieta cubaneză prevede mult orez. Orez la prinz si orez seara. Si aici am văzut vreo 15 -20 de feluri de orez si mă tot intrebam, dar care o fi oare orezul pe care il stiam eu. Si, după ce m-am tot invirtit in magazin, m-a luat o durere de cap si nici acum nu mai merg la magazin. Pentru ca, sa va spun drept, mă doare !”
Corespondenta postului nostru de radio l-a intrebat pe fostul detinut politic al regimului de la Havana, cum vede recentul anunt făcut de presedintele Cubei că vor trebui concediati 500 de mii de oameni, pentru ca sistemul economic propus nu functionează?
Jose Luis Garcia Paneque: „E o rusine. E chiar o rusine. După ce peste 51 de ani mi s-a spus că acest regim crează un milion de locuri de muncă, ca statul are grijă de oamenii lui. Guvernul ii angajează si tot el ii judeca. Dacă lumea ar stii si ar intelege asta ! Cind un om vine acum si spune ca guvernul nu i-a plătit salariul, sunt de fapt 4 oameni, cel putin care au ramas fara salariu, pentru că un salariu se imparte in 4 si de aceea nimeni nu munceste, nimeni nu produce nimic, totul e făcut praf. Exista aceasta faimoasa zicală - ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim. Daca un cubanez merge la lucru el caută să găsească ceva de furat. E mereu asa in perioade de crize. Nu e prima data cind se face asa ceva, dar e prima dată cind ei concediază si anumiti angajati din structurile puterii.”
In opinia lui Paneque situatia din Cuba este extrem de complicată, pentru că exista un dictator care trăieste, Fidel Castro si există si un succesor al dictatorului in acelasi timp. Fidel Castro nu este un fost presedinte, asa cum fratele lui nu e un presedinte, spune fostul detinut politic pentru care viata in cei 51 de ani de comunism din Cuba a fost o viata in teamă, teamă de care ii este foarte greu să se desprindă. Dar, intrebat cum isi vede tara peste 10 ani, jurnalistul si fostul detinut politic o vede ca pe o tara democrată si este responsabilitatea cubanezilor sa o facă astfel: o democratie reală!
