Scăderea salariilor bugetarilor cu douăzecişicinci la sută a dechis sezonul grevelor de toamnă, stimulate şi de corbii opoziţiei. Cârlanul PSD, Victor Ponta, a chemat la oprirea lucrului când va fi dezbătută moţiunea de cenzură pentru a pune presiune pe paralamentarii puterii. Sindicalişti n-ar trebui să-şi politizeze revendicările. Sună a incitare.
Greva cea mai curioasă a avut loc la Ministerul Finanţelor. Însă funcţionarii fiscali nu cereau salarii mai mari, cereau revenirea la stimulente. Salariile erau fudulie, suplimentele erau temelie. Pentru combaterea evaziunii fiscale, s-a imaginat un fond de stimulente, prin reţinerea a 15% din diverse surse de colectare. Însă acordarea stimulentelor, fără o grilă de performanţă, a rămas la cheremul şefilor şi cu asta s-a deschis uşa tuturor abuzurilor. Prin jocul stimulentelor un funcţionar normal îşi dubla, practic, salariul, un director şi-l tripla.
Cu timpul, eficienţa şi competenţa nici n-au mai contat, recompensaţi erau funcţionarii loiali şefilor şi, desigur, clientela politică. Formă de remunerare arbitrară, fondul de stimulente nu era inclus în bugetul Ministerului de Finanţe la capitolul de cheltuieli cu personalul, era o modalitate de plată netransparentă, pe criterii clientelare. Angajaţii nu plăteau contribuţii de şomaj pentru aceste venituri, iar până în 2008, nu au plătit niciun fel de contribuţii.
Şi cum generozitatea birocraţiei cu banii publici n-are limite, s-a ajuns, pe bază de stimulente, ca un şofer sau o bufetieră sa-şi tripleze salariile, deşi numai Dumnezeu ştie cum contribuie aceşti oameni la combaterea evaziunii fiscale. Să tot fii angajat la Ministerul de finanţe! Numărul angajaţilor trecând de 30.000, stimulentele pe trei luni înseamnă circa 35 de milioane de euro. Suntem în criză, FMI a cerut curmarea abuzului şi acordarea stimulentelor doar celor care le merită, în funcţie de rezultate. Pentru că altfel, ne furăm singura căciula, cu scuza că aşa combatem evaziunea fiscală.
Guvernul s-a executat, uitînd să includă stimulentele în salarii, înainte de reducerea lor cu 25%. Stimulentele au dispărut, unii s-au trezit cu veniturile mai mult decât înjumătăţite de la o lună la alta, deşi mulţi au rate şi credite pe termen lung, acordate prea uşor de banci care au considerat stimulentele aleatorii drept venituri sigure. De unde şi protestele spontane.
Guvernul Boc e chemat să plătească lipsa de prevedere cu care a procedat la reducerea salariilor unor bugetari şi reaua gestionare a conflictului, dar şi racilele unui sistem corupt şi generator de câştiguri nemuncite, impus de populismul politicienilor şi de incompetenţa guvernelor care l-au precedat. Nu este singurul mod de a ne fura căciula. Ani de zile politicienii, în cârdăşie cu liderii sindicali, au impus un sistem de salarizare cu peste o sută de sporuri, care aduc unor funcţionari publici venituri de peste cinci ori mai mari decât salariul mediu pe economie. Astfel de bube se sparg, dureros, la vreme de criză.
