Senatul francez a adoptat legea reformei sistemului de pensii, care a scos milioane de oameni pe străzi, a provocat greve şi ciocniri violente cu poliţia. Dar sindicatele sunt hotărîte să continue protestele, chiar şi după adoptarea legii.
Încăpăţânarea sindicatelor este explicabilă prin precedentul stabili în 2006, când guvernul Villepin a fost nevoit să retragă legea care reglementa condiţiile primei angajări, fiind confruntat cu un val fără precedent de greve si manifestaţii de protest. Şi atunci, guvernul a susţinut că oferind angajatorilor condiţii mai flexibile, vor fi tentaţi să angajeze mai mulţi tineri. Părea o soluţie rezonabilă, respinsă însă de 60 % din francezi, potrivit sondajelor de opinie.
Astăzi, aproape 70 % din francezi resping, tot potrivit sondajelor de opinie, reforma sistemului de pensii care prevede ridicarea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani. Deşi guvernul argumentează că numai aşa poate fi salvat aceste sistem extrem de costisitor, reducând totodată deficitul bugetar.
Preşedintele Nicolas Sarkozy argumentează că tinerii încep să lucreze mai târziu, pentru că studiază mai mult. Iar aşteptarea de viaţă a crescut, aşa că trebui prelungiţi şi anii de muncă. Sindicatele nu s-au lăsat convinse şi au decis două noi zile naţionale de protest, joia viitoare şi la începutul lunii noiembrie. Încât se poate spune că la ora actuală, Franţa se confruntă cu cele mai puternice proteste împotriva măsurilor de austeritate din Europa.
Rafinăriile sunt în grevă, depozitele de carburanţi sunt blocate deşi guvernul a decis să „rechiziţioneze” câteva depozite, invocând securitatea naţională. Jean Luc Botella, din conducerea sindicatului CGT, susţine însă că vina este a guvernului, care nu a reuşit să organizeze o singură rundă serioasă de negocieri.
Mai mult, sindicatele consideră că măsura de naţionalizare este un atac asupra dreptului de a intra în grevă.
Charles Foulard, tot de la CGT, îi avertiza astăzi pe greviştii unei rafinării că „democraţia franceza este într-un moment de cumpănă”.
Grevele au provocat deja pierderi masive: Air France vorbeşte de 5 milioane de euro pe zi, căile ferate îşi estimează pierderile la 20 de milioane zilnic. Iar economiştii avertizează că aceste pierderi se vor extinde la întreprinderile mici şi mijlocii, aşa că pierderile pentru economia franceză vor fi extrem de mari pe măsură ce protestele se prelungesc.
Încăpăţânarea sindicatelor este explicabilă prin precedentul stabili în 2006, când guvernul Villepin a fost nevoit să retragă legea care reglementa condiţiile primei angajări, fiind confruntat cu un val fără precedent de greve si manifestaţii de protest. Şi atunci, guvernul a susţinut că oferind angajatorilor condiţii mai flexibile, vor fi tentaţi să angajeze mai mulţi tineri. Părea o soluţie rezonabilă, respinsă însă de 60 % din francezi, potrivit sondajelor de opinie.
Astăzi, aproape 70 % din francezi resping, tot potrivit sondajelor de opinie, reforma sistemului de pensii care prevede ridicarea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani. Deşi guvernul argumentează că numai aşa poate fi salvat aceste sistem extrem de costisitor, reducând totodată deficitul bugetar.
Preşedintele Nicolas Sarkozy argumentează că tinerii încep să lucreze mai târziu, pentru că studiază mai mult. Iar aşteptarea de viaţă a crescut, aşa că trebui prelungiţi şi anii de muncă. Sindicatele nu s-au lăsat convinse şi au decis două noi zile naţionale de protest, joia viitoare şi la începutul lunii noiembrie. Încât se poate spune că la ora actuală, Franţa se confruntă cu cele mai puternice proteste împotriva măsurilor de austeritate din Europa.
Rafinăriile sunt în grevă, depozitele de carburanţi sunt blocate deşi guvernul a decis să „rechiziţioneze” câteva depozite, invocând securitatea naţională. Jean Luc Botella, din conducerea sindicatului CGT, susţine însă că vina este a guvernului, care nu a reuşit să organizeze o singură rundă serioasă de negocieri.
Mai mult, sindicatele consideră că măsura de naţionalizare este un atac asupra dreptului de a intra în grevă.
Charles Foulard, tot de la CGT, îi avertiza astăzi pe greviştii unei rafinării că „democraţia franceza este într-un moment de cumpănă”.
Grevele au provocat deja pierderi masive: Air France vorbeşte de 5 milioane de euro pe zi, căile ferate îşi estimează pierderile la 20 de milioane zilnic. Iar economiştii avertizează că aceste pierderi se vor extinde la întreprinderile mici şi mijlocii, aşa că pierderile pentru economia franceză vor fi extrem de mari pe măsură ce protestele se prelungesc.
