Consiliul Europei a dat publicităţii săptămîna trecută o declaraţie privind îmbunătăţirea situaţiei romilor din Europa. În declaraţia redactată în urma consultărilor cu aproape toate cele 47 de state membre ale Consiliului cît şi cu 15 organizaţii ale romilor s-au punctat priorităţile şi obiectivele în vederea creerii unor facilităţi pentru această populaţie transnaţională. Declaraţia de la Strasbourg este şi un rezultat al politicii Franţei faţă de romi, care în ultimele luni a fost dezaprobată şi vehement criticată.
Întîmplător, la Berlin s-a desfăşurat în paralel un simpozion în centrul căruia s-au aflat tot romii. Simpozionul, organizat de către Academia evenghelică din Berlin, şi-a propus să informeze şi să discute chestiunile legate de minoritatea romilor din Europa din punct de vedere istoric, politic, social, etnic şi economic. Cei care au susţinut comunicări s-au oprit, în primul rînd, asupra situaţiei din sud-estul Europei, adică asupra României şi Bulgariei, ţări care intraseră în vizorul opiniei publice după ce Franţa a pus în aplicare politica de expulzare.
De remarcat este faptul că în mai toate ţările răsăritene există forţe politice radicale care şi-au propus să rezolve problema pe cale violentă. Aceste grupări şi-au înscris în program concepte ideologice împrumutate din „anti-ţiganismul“ militant de tristă amintire, instrumentalizează resentimente populare şi folosesc vocabularul urii contra acestei minorităţi.
La conferinţă de la Berlin s-a vorbit, pe larg, şi despre procesul de etnicizare a minorităţii, creşterea conştiinţei de sine, care se poate observa după căderea comunismului. Acest proces se manifestă pe de o parte prin încercarea de standardizare lingvistică. Adică, prin impunerea unor norme colective pentru folosirea limbii comune şi răspîndirea culturii rome. O dimensiune specială a acestui proces este şi revendicarea de a folosi denumirea de rom. Cuvîntul „ţigan“ este considerat ca o denumire discriminatorie, fiind folosită ca stereotip negativ pentru o populaţie lipsită, pînă de curînd, de un lobby la nivel european. În acest context s-au reliefat mai ales încercările unor politicieni români de a reintroduce cuvîntul „ţigan“ în limbajul oficial cît şi dezbaterile cu iz conspiraţionist din România legate de presupusa confuzie între denumirile „romi“ şi „români“.
La conferinţa Academiei evanghelice din Berlin au fost prezentate şi cîteva filme documentare care au ilustrat situaţia romilor din Serbia şi din România. Cazul primarului din Piatra Neamţ, care în urmă cu aproape 10 ani a încercat să-i scoată pe romi din oraş, a fost urmărit cu uimire şi revoltă. Primarul respectiv avea planul de a-i izola pe romi într-un soi de gheto, repartizîndu-le locuinţe în fostele grajduri de păsări.
