Uniunea Scriitorilor a încercat astăzi, fără succes, să-şi aleagă un nou preşedinte. Scriitorii s-au adunat la congres, au votat, iar Arcadie Suceveanu a ieşit învingător depâşindu-l cu 13 voturi pe preşedintele actual Mihai Cimpoi. Însă votul a fost invalidat. Mihai Cimpoi, care conduce Uniunea Scriitorilor de mulţi ani, a invocat motive de procedură şi a anunţat alegeri repetate pe 28 noiembrie.
Marea deosebire faţă de alegerile de altădată de la Uniunea Scriitorilor, de la sfîrşitul anilor optzeci sau de la începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut, e că, de data asta, diferenţa dintre cei doi candidaţi nu a mai fost de culori, ci de nuanţe. Practic, cei doi concurenţi pentru fotoliul de preşedinte, Mihai Cimpoi şi Arcadie Suceveanu, nu au mai putut fi împărţiţi în competitorul cel bun şi cel rău: ambii împărtăşind cam aceleaşi viziuni politice proeuropene şi, pe undeva, cam aceeaşi platformă literară; ambii fiind scriitori valoroşi, cu nişte opere literare rezistente în spate şi cu o înţelegere foarte profundă a fenomenului literar; şi ambii deţinînd de-a lungul timpului funcţii de conducere şi ţinînd de toartă oala în conducerea Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova sau a filialei din Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România.
Asta este şi marea deosebire faţă de alegerile pentru parlamentul moldovenesc de la sfîrşitul lui noiembrie unde competitorii electorali fac parte din tabere opuse, care împărtăşesc valori antagonice şi ireconciliabile şi a alege între unii sau alţii este echivalent cu a alege să mergi înainte sau înapoi. Or, nu asta a fost şi situaţia de la Uniunea Scriitorilor, căci, totuşi, cei doi scriitori sînt unii dintre cei mai buni literaţi moldoveni contemporani care, fiecare în domeniu său, au lăsat nişte urme adînci şi, indiferent de cine o să cîştige, victoria va fi una la mustaţă.
Cu toate acestea, ca niciodată pînă acum, meciul preelectoral a fost extrem de dur. Îndemnurile de susţinere ale unuia dintre cei doi concurenţi au curs gîrlă pe internet. Mai mult, membrii Uniunii Scriitorilor erau sunaţi acasă ca să fie învăţaţi pentru cine să-şi dea votul. Dar cele mai multe şi mai usturătoare acuze au răsunat în timpul congresului Uniunii Scriitolilor ceea ce, de la un punct încolo, pare aproape că de neînţeles, de vreme ce, totuşi, deosebirile dintre Cimpoi şi Suceveanu sînt minime şi nici unul dintre aceştia nu ar putea fi învinuit că aspiră la acest post pe puncte.
Totuşi, o explicaţie ar exista. Suporterii lui Suceveanu cred că nu ar fi vorba neapărat de a alege între Cimpoi şi Suceveanu, ci între echipele care-i înconjoară pe cei doi. Pentru că cei care-l susţin pe Suceveanu consideră că echipa de scriitori din preajma lui Cimpoi e compusă din scriitori de duzină care funcţionează ca o camarilă, de aici, şi intoleranţa fără precedent faţă de Mihai Cimpoi. Dar la fel gîndesc şi susţinătorii lui Cimpoi în ce priveşte echipa din anturajul lui Suceveanu şi atunci oare cine are dreptate?
Oricum ar fi, marea problemă a scriitorilor moldoveni e să scrie noi cărţi valoroase. Or, acest lucru nu este prea uşor, indiferent cine va fi noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor.
Marea deosebire faţă de alegerile de altădată de la Uniunea Scriitorilor, de la sfîrşitul anilor optzeci sau de la începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut, e că, de data asta, diferenţa dintre cei doi candidaţi nu a mai fost de culori, ci de nuanţe. Practic, cei doi concurenţi pentru fotoliul de preşedinte, Mihai Cimpoi şi Arcadie Suceveanu, nu au mai putut fi împărţiţi în competitorul cel bun şi cel rău: ambii împărtăşind cam aceleaşi viziuni politice proeuropene şi, pe undeva, cam aceeaşi platformă literară; ambii fiind scriitori valoroşi, cu nişte opere literare rezistente în spate şi cu o înţelegere foarte profundă a fenomenului literar; şi ambii deţinînd de-a lungul timpului funcţii de conducere şi ţinînd de toartă oala în conducerea Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova sau a filialei din Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România.
Asta este şi marea deosebire faţă de alegerile pentru parlamentul moldovenesc de la sfîrşitul lui noiembrie unde competitorii electorali fac parte din tabere opuse, care împărtăşesc valori antagonice şi ireconciliabile şi a alege între unii sau alţii este echivalent cu a alege să mergi înainte sau înapoi. Or, nu asta a fost şi situaţia de la Uniunea Scriitorilor, căci, totuşi, cei doi scriitori sînt unii dintre cei mai buni literaţi moldoveni contemporani care, fiecare în domeniu său, au lăsat nişte urme adînci şi, indiferent de cine o să cîştige, victoria va fi una la mustaţă.
Cu toate acestea, ca niciodată pînă acum, meciul preelectoral a fost extrem de dur. Îndemnurile de susţinere ale unuia dintre cei doi concurenţi au curs gîrlă pe internet. Mai mult, membrii Uniunii Scriitorilor erau sunaţi acasă ca să fie învăţaţi pentru cine să-şi dea votul. Dar cele mai multe şi mai usturătoare acuze au răsunat în timpul congresului Uniunii Scriitolilor ceea ce, de la un punct încolo, pare aproape că de neînţeles, de vreme ce, totuşi, deosebirile dintre Cimpoi şi Suceveanu sînt minime şi nici unul dintre aceştia nu ar putea fi învinuit că aspiră la acest post pe puncte.
Totuşi, o explicaţie ar exista. Suporterii lui Suceveanu cred că nu ar fi vorba neapărat de a alege între Cimpoi şi Suceveanu, ci între echipele care-i înconjoară pe cei doi. Pentru că cei care-l susţin pe Suceveanu consideră că echipa de scriitori din preajma lui Cimpoi e compusă din scriitori de duzină care funcţionează ca o camarilă, de aici, şi intoleranţa fără precedent faţă de Mihai Cimpoi. Dar la fel gîndesc şi susţinătorii lui Cimpoi în ce priveşte echipa din anturajul lui Suceveanu şi atunci oare cine are dreptate?
Oricum ar fi, marea problemă a scriitorilor moldoveni e să scrie noi cărţi valoroase. Or, acest lucru nu este prea uşor, indiferent cine va fi noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor.
