Concluziile raportului „Evaluarea realizarilor in domeniul justitiei juvenile” dat publicităţii de UNICEF Moldova arată că în penitenciarele pentru minori condiţiile din încăperile în care sunt deţinuţi temporar copiii sunt inumane. Ce le lipseşte de fapt minorilor în locurile de detenţie şi nu numai aflăm într-un interviu cu Sorin Hanganu, coordonator programe justiţie pentru copiii la UNICEF Moldova.
Europa Liberă: Domnule Hanganu, raportul UNICEF atestă o ameliorare a conditiilor din locurile de detenţie pentru copii, dar le califica totuşi deficitare. Explicati-ne, ce se ascunde in spatele acestui eufemism? Ce le lipseşte de fapt minorilor in locurile de detenţie? Se stie ca in perioada sovietică conditiile deficitare faceau parte din pedeapsa aplicata detinutilor.
Sorin Hanganu: Raportul constată, printre alte concluzii, că aceste conditii care sunt in penitenciarele unde sunt detinuti copiii, in izolatoarele de arest preventiv dar si in penitenciarele de la Lipcani si de la Rusca, se atesta un numar de factori care fac dificilă reintegrarea copiilor după ce sunt eliberati din locurile de detenţie. Raportul face referinţa de asemenea si la conditiile fizice, cum ar fi conditiile privind numarul de persoane care sunt detinute intr-o singura camera. Faptul ca copiii care sunt in detenţie nu beneficiază decat intr-o foarte mică masura de programe educationale. Vorbim despre faptul că sunt foarte puţine, sau chiar lipsă programe, care sa-i ajute pe acesti copii să fie pregatiti pentru eliberarea si reintegrarea lor ulterioara in societate.
Europa Liberă: Cand spuneţi „factori care le lipsesc” – la ce vă referiţi mai exact?
Europa Liberă: Exista cercetari care sa stabilească cauzele cele mai frecvente ce-i determina pe minori sa devina infractori?
Sorin Hanganu: Din păcate, in Republica Moldova sunt foarte putine, daca pot sa zic aşa, sau chiar lipsesc cercetari despre cauzele criminalitatii – de ce copiii comit infractiuni. Bineinteles, situatia Moldovei este similară cu a altor ţări. O mare parte din vină stă in special pe mediul in care cresc copiii. Lipsa deprinderilor de viaţa, saracia, eventual influienta drogurilor - sunt unii din factorii care duc la faptul ca copiii să comita infracţiuni. Putem spune ca este foarte important aspectul ce tine de comiterea repetata de catre copii a infractiunilor.
Or, in acest caz, raportul mentionează că lipsesc anumite programe bazate pe comunitate, pe şcoala, care să ajute să se indentifice rapid atunci cand apar copii care incep sa aiba un comportament de risc. Şi, de asemenea, lipsesc programe comunitare care sa lucreze cu aceşti copii in şcoala, in comunitate, pentru a reduce agresivitatea, pentru a le da deprinderi de viaţa, pentru a ajuta să rezolve conflictele cu semenii lor. Cu alte cuvinte, de a preveni comiterea infractiunilor si recidivarea.
Europa Liberă: Domnule Hanganu, cine şi cum stabileşte daca un minor s-a corijat pe durata detenţiei?
Sorin Hanganu: Daca vorbim de copiii care sunt pedepsiţi de catre instanţa de judecata cu pedeapsa inchisorii, pe parcursul starii in detenţie, este competenţa personalului penitenciar de a evalua periodic situatia copiilor şi de a propune eliberarea lor din detenţie inainte de a expira termenul pedepsei propriu-zis. Respectiv, ei pot face acest fel de recomandari, si urmează să fie luată o decizie in cazul acestor copii.
Europa Liberă: De altfel, care este termenul cel mai potrivit in cazul minorilor? Reeducare? Corecţie? Reabilitare?
Sorin Hanganu: Toate aceste cuvinte mi se par pertinente in cazul copiilor. Se urmareşte, pe termen lung, reintegrarea lor socială, reabilitarea lor. Or, dupa cum ştim, alte ţări au abordări faţă de problema copiilor care comit infracţiuni ca despre copii-victimă. Ei sunt copiii-victimă ai societăţii. Toti copiii se nasc nevinovati, fara un comportament criminal inăscut. Este rolul societăţii în a orienta copiii aceştia spre un comportament decent. Or, atunci cand societatea nu-si face misiunea, atunci sunt cazuri cand copiii greşesc şi aşa ajung după gratii.
Europa Liberă: Domnule Hanganu, in ce măsura institutiile de corecţie îi ajută pe aceşti tineri să conştientizeze că au săvârşit fapte reprobabile. Sau, dimpotriva, e locul unde se face schimb de experienţa?
Sorin Hanganu: Într-adevăr, aşa cum spun cercetările in domeniu, in special cele internationale, nu este care sa nu-l cunoască lumea, că inchisoarea este o scoala a criminalităţii. Or, putem vorbim despre conditii bune de detenţie, dar faptul ca un copil sta inchis cu alti copii - exista posibilitatea pentru ei sa schimbe din experienţa din trecutul lor criminal, contactarea cu adulţii. Putem spune ca dupa ce un copil trece prin experienţa penitenciara, el va ramane pe tot parcursul vieţii, foarte mare probabilitatea, cu aceşti prieteni care si-i face in penitenciar, cu lumea care vrea sa fie prieten cu el. Astfel este foarte dificil pentru acesti copii, odată nimeriţi in acest mediu, să scape de el.
Europa Liberă: Dar pe durata detenţiei minorii sunt lăsaţi exclusiv in grija administraţiei sau exista şi un control civil asupra activităţilor educaţionale?
Sorin Hanganu: Pe durata aflarii in detenţie ar trebuie sa fie personal specializat care sa lucreze cu aceşti copii, psihologi sau asistenţi sociali. Ar trebui mai multi ani de efort susţinut pentru a introduce poziţiile de psiholog si asistent social in penitenciare. Totusi, putem spune ca este o incarcatura foarte mare de copii, de adulţi care stau inchişi. Este foarte greu ca aceste persoane sa-si faca treaba. Pe de alta parte, putem vorbi despre existenţa unor mecanisme care sunt dezvoltate de societatea civilă care vine să monitorizeze situaţia copiilor, adulţilor în locurile de detenţie. Un exemplu in acest sens este aceeasi institutie a Avocatului Parlamentar, care are drept mandat vizitarea regulata a locurilor de detenţie, inclusiv a locurilor de arest preventiv, care să monitorizeze care este situatia acestor copii.
Europa Liberă: Putem spune că în penitenciarele din Moldova sunt suficienţi psihologi, asistenţi sociali care sa-i asiste pe acesti tineri?
Sorin Hanganu: În penitenciarele din alte ţări, din UE, proportia personalului care lucrează cu reeducarea şi programele educationale pentru copii este 2/3 personal educativ si 1/3 gărzi. Or, in Republica Moldova aceasta este una din marile probleme care le-am moştenit din perioada precedentă. Sunt foarte puţine persoane care lucrează cu aceşti copii, care desfasoara aceste programe educationale. Este o mare problema in acest sens. Copiii sunt nevoiti sa petreaca pur si simplu timpul in locurile de detenţie, şi mai putin sa beneficieze de careva programe.
Europa Liberă: Deţinutii in varsta se adaptează cu mari dificultati la conditiile din libertate. Asta o stim din filme dar si din realitate. In cazul minorilor, această problema pare sa fie si mai acută. Ce conditii speciale ofera societatea pentru fostii detinuti minori?
Sorin Hanganu: Este o intrebare foarte dificilă care stă in faţa unui copil, care, după ce se eliberează din locul de detenţie, vine inapoi in satul unde a crescut, în localitatea unde are familia. Foarte des, aceşti copii nu au unul sau ambii părinţi, nu-si pot gasi uşor locuri de lucru. Le vine foarte greu, daca nu chiar imposibil să reia procesul de învăţământ. Aceasta continua sa fie o foarte mare problema in faţa acestor copii. Putem spune ca există inca foarte dezvoltata aceasta realitate a noastră care ne impiedica sa venim in ajutorul acestor persoane care stim ca vin din locuri de detenţie.
Europa Liberă: Şi ce avem de facut, domnule Hanganu?
Sorin Hanganu: Este important să fie dezvoltate aceste programe pentru care militam, aceste programe bazate pe comunitate, care ar ajuta aceste persoane sa se integreze mai usor in societate. Este vorba de programele de probatiune post-penitenciară, care vin in ajutorul acestor copii, dar şi adulţi, să-şi găsească un loc de lucru, sa primească anumite alocaţii de care au dreptul, să-şi pună in regulă actele. Putem spune ca anumite eforturi sunt efectuate, dar este foarte si foarte mult de lucru in acest sens.
