22 noiembrie 2000
Actualitatea. (Comentariu: Emil Hurezeanu)
Dublu D.
„Candidatul independent Mugur Isărescu, la sfîrşitul „rundei elefanţilor” la TVR 1, a vorbit de pericolul „dublului d”: duplicitate şi demagogie. În această gamă poată fi citită întreaga istorie a politicii româneşti, cu ultima campanie electorală, cu tot.
Campania electorală a reactualizat după 11 ani câteva adevăruri de neocolit: România a rămas o ţară înapoiată din punct de vedere politic. Mesajul naţionalist populist, cameleonismul foştilor funcţionari şi colaboraţionişti ai regimului Ceauşescu, indiferenţa elitelor la problemele reale ale societăţii şi anestezierea forţată sau voluntară a acesteia, au rămas principalele trăsături ale politicii româneşti.
În timp ce toate celelalte ţări comuniste au făcut kilometri înainte, România n-a rămas pe loc, nu va risca probabil nici singurul pas înainte, propus de Mugur Isărescu, şi s-a reapropiat potrivit realităţii şi proiecţiilor ei politice, probabile pentru 26 noiembrie, de un model paralizant: puterea continuă să fie apanajul sau promisiunea unei clase desprinse de realitate, a cărei autoselecţie şi perpetuare s-au desăvârşit, în ciuda unor contra performanţe patente, în procesul economic, democratic şi moral al ţării...
PNŢCD are toate şansele să nu mai intre în Parlament iar existenţa extraparlamentară i-ar putea fi fatală. Dar această situaţie ar putea conduce la naşterea unui nou partid de centru dreapta, modern şi eficient, la care ar putea adera civicii frustraţi de simbolismul culturalist al societăţii civile sau tehnocraţii eficienţi, saturaţi de gimnastica meschină a obedienţei de aparat. Dar naşterea acestui partid este încă îndepărtată.
PD, chiar mai mult decât PNL, va plăti preţul indisciplinei contractuale pe care au practicat-o consecvent. Însoţitori de bord, parţial de stînga, puţin de dreapta, eleganti şi inovativi, infideli şi antisentimentali, liberalii şi democraţii, chiar dacă în mod diferit, eşuează acum între extinţia dreptei şi refuzul stângii autoritare de a-i recupera pe ultima sută de metri. În afară de electorat, fiecare are cam ceea ce merită”.
