Cu începere de astăzi vor urma 16 zile de acţiuni împotriva violenţei în bază de gen... Şi este vorba de o campanie de anvergură internaţională – la a opta ediţie în Republica Moldova - menită să prevină şi să combată violenţa de orice gen. Vom afla amănunte despre aceast campanie, motivele şi contextul ei de la doamna doctor conferenţiar Valentina Bodrug-Lungu, expertă în materie de gen, preşedinta de onoare a organizaţiei „Gender-Centru”.
Europa Liberă: Dnă Bodrug-Lungu, în ţara în care atâta lume are Mioriţa, filosofia acestei balade, în cap, cât din fenomenul foarte grav al violenţei de familie este în opinia dumneavoastră văzut de societate ? Pentru că de obicei, lucrurile astea rămân în sînul familiei şi nu ştie nici pamântul de multe excese care se produc acolo.
Valentina Bodrug-Lungu: Uite, aveţi aici dreptate şi aici este marele paradox. Pentru că, pe de o parte, avem frumoasa Mioriţa despre care se vorbeşte în public şi, pe de altă parte, avem fenomenul grav care este violenţa în familie şi despre care cu adevărat se vorbeşte mai puţin. Sau chiar, cu atât mai mult, majoritatea femeilor încearcă să-l ascundă din cauză că există aşa o atitudinem, o jenă, o ruşine de a scoate aşa numitul gunoi din casă. Deoarece există un spereotip al societăţii că, de fapt, femeia este cea care poartă vină pentru bunăstarea familiei. Ceea ce înseamnă că ce nu s-ar întâmpla în familie, iarăşi femeia este responsabilizată pentru aceste fapte. Lucru care de fapt nu este real şi nu ar trebui să fie real.
Europa Liberă: Da Bodrug-Lungu, va urma, cu începere de astăzi vor urma 16 zile de acţiuni împortiva violentei în bază de gen şi este vorba despre o campanie de anvergură înternaţională şi, probabil că, colegii jurnalişti cred că vor afla multe lucruri interesante la conferinţa de presă pe care o s-o prezentaţi astăzi. Spune-ţi-ne mai întîi de ce tocmai 16 zile pentru acţiunile acestei campanii şi, de fapt, despre ce acţiuni este vorba?
Valentina Bodrug-Lungu: În primul rând vreau să menţionez că este o campanie internaţională care porneşte din 1991 deja şi Moldova deja de 9 ani la rând este membră a acestei campanii internaţiionale. De ce 16 zile? Deoacere anume astăzi, în ziua de 25 noiembrie, ONU a decis să fie proclamată Ziua mondială de eliminare a tuturor formelor de disctiminare faţă de femei, de fapt de combatere a violenţei faţă de femei. Şi campania durează, toate activităţile campaniei durează până la 10 decembrie, care este Ziua Mondială a Drepturilor Omului. În acest fel încercăm să stabilim o conexiune foarte concretă între eliminarea violenţei împotriva femeilor şi drepturile omului.
Europa Liberă: Cum, dacă vorbim de norme legale sau practici ale statului, combate Republica Moldova violenţa în familie, violul marital, hărţuirea sexuală şi traficul de fiinţe umane ...
Valentina Bodrug-Lungu: Eu vreau să vă spun în primul rînd că în R. Moldova iată înseşi activităţile campaniei din anul ăsta sunt organizate într-un parteneriat strâns şi coordonare între Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, organizaţii internaţionale care sunt active şi ONG-uri active în domeniu.
Vorbind despre cadrul legal-normativ, eu vreau să menţionez aici două aspecte – în primul rând la acest capitol, dacă vorbim de legislaţie, în principiu noi stăm foarte bine. Noi am fost apreciaţi pe arena internaţională având lege în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, având lege în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, şi acum, în luna iulie, a fost adoptată legea 167 care şi mai mult, să spunem aşa, definitivează mecanismul de aplicare a legilor despre care am menţionat anteriot şi chiar fortifică poziţiile unor prevederi vizavi de aplicarea ordonanţei de protectie, vizavi de harţuirea sexuală şi diverse aspecte ale violenţei în familie. Dar altă problemă avem.
Cat de bune n-ar fi legile, prima este vorba cum se implementează, cat de bun este mecanismul de implementare, dar să spunem aspectul cheie al mecanismului implementării este factorul uman. Şi iată la acest capitol într-un fel astăzi trebuie să ne focusăm foarte mult asupra pregătirii poliţiştilor, asistenţilor sociali, medicilor în teritoriu, la nivel comunitar, să poată face faţă soluţionării cazurilor de violenţa în familie. De exemplu, studiile internaţionale demonstrează că 70 % de cazuri de violenţa în familie ar fi putut fi soluţionate la nivel comunitar. Deci, astăzi trebuie să punem accentul pe dezvoltatrea capacităţilor specialiştilor la nivel local. Asta unu, şi doi – dezvoltarea diferitor servicii de protecţie a victimelor, dar în acelaşi timp de reintegrare, de lucru şi cu abuzatorii familiali.
Europa Liberă: Am fost tulburat să citesc şi să admit ce scria recent un coleg: că în Republica Moldova femeile care suferă de pe urma violenţei în familie sunt nevoite de cele mai multe ori să achite singure amenzile care le aplică organele de drept agresorului, acesta fiind cel mai des soţul, fostul soţ sau concubinul... Adică eu încasez pumni, eu mai şi plătesc pentru asta ca pentru un dar de la iubit... În acest sens pot exista anumite schimbări de abordare pentru că această victimă practic este lăsată de izbelişte, undeva, ziceeam, în sînul familiei sau în propria casă unde mai este harţiuită, indirect, şi de poliţie.
Valentina Bodrug-Lungu: Dar exact aici este exemplu despre care numai am menţionat şi anume rolul factorului uman. Pentru că astăzi legea permite aplicarea diferitor sancţiuni. Şi noi, de exemplu, nici nu recomandăm aplicarea de sancţiuni prin amendă. Există sancţiunea de lucrări publice, există ordonanţa de protecţie care stipulează că organele de drept pot izola abuzatorul în caz de necesitate – de a-l scoate din casă ... Nu victima să umble pe drumuri cu copii în braţe, dar abuzatorul să fie scos din casă pană nu se va linişti şi nu va conştientiza situaţia.
Europa Liberă: Spuneţi-ne care în principiu sunt principalele cauze, conform studiilor şi potrivit experienţei dv., cunoaşterii dv., principale surse sau cauze ale violenţei în familie, pentru că am fost surprins să văd că emanciparea femeii, spun unii, că ar fi motivul pentru care ar exista aceşti pumni, această agresare de diferit ordin în casă, iată că nu este. Majoritatea a celor chestionaţi au spun că de fapt este unul dintre motivele minore în raport cu celelalte. Care sunt principalele?
Valentina Bodrug-Lungu: De fapt principalul motiv al violenţei în familie este puterea şi controlul, necesitatea agresorului, abuzatorului, de a controla situaţia în familie şi a-şi impune propria voinţă. Problema nu constă în emanciparea femeii sau, la noi în republică, şi mai des este invocat de fapt aspectul alcoolului. Cum ceva, spune – măi, n-am vrut, asta nu eu am facut, alcoolul a facut-o. Sau deseori abuzatorii spun că iarăşi este vinovată femeia, ca dacă tăcea, nimic nu se întâmpla. Înţelegem cu dumneavoastră că aceste sunt doar nişte motive aşa, secundare. Pentru că în timpul interviurilor cu bărbaţii abuzatori foarte mulţi din ei spun că cauza de bază a fost gelozia. Ei nu se simţeau siguri pe sine ca barbaţi şi erau foarte geloşi pe soţiile lor, le disciplinau prin violenţa fizică, psihică, sexuală, în felul ăsta iarăşi deţinând asupra lor controlul şi puterea, demonstrându-le cine este aşa numitul „cap al familiei”.
Europa Liberă: Ce demonstraţie jalnică a puterii... Dna profesor, vă mulţumim mult că aţi fost cu noi în această dimineaţă.
