Gastarbeiter –“muncitorii musafiri”- este un termen inventat in Germania pentru a-i desemna pe muncitorii migranti, din tari sarace, chemati incepind cu anii 1960-70 sa efectueze munci in general putin calificate pe care lucratorii locali, in acea perioada de crestere economica, le evitau. Olanda si Belgia au avut, de asemenea, in acei ani, programe de Gastarbeiter.
Ideea initiala era ca acei lucratori din tari sarace sa vina doar temporar si ca la incheierea contractului ei sa se intoarca in tarile lor. Pe masura insa ce contractele s-au prelungit, muncitorii musafiri s-au instalat, si-au adus familiile si au facut alti copii, astfel incit din citeva sute mii in intreaga Europa occidentala ei au ajuns astazi sa numere multe milioane.
Primii asemenea muncitari invitati in tarile Europei Nordice, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, au fost italienii, urmati de turci, marocani si iugoslavi. Regimul lui Tito in Iugoslavia, iar dupa aceea cel al lui Milosevici, au avut abilitatea de a le permite sirbilor, croatilor si celorlalte nationalitati sa mearga sa lucreze in strainatate, sa trimita bani acasa si sa se intoarca cind voiau, stiind ca asta functioneaza ca o foarte puternica supapa socio-economica prin care nemultumirile populatiei pot fi prevenite.
Fenomenul imigrantilor de tip Gastarbeiter a dus la aparitia si consolidarea in occident a unor masive comunitati musulmane, greu de asimilat, si a caror prezenta duce la tensiuni din ce in ce mai pronuntate. Asa se intampla de exemplu cu comunitatea turca in Germania, sau cu marocanii in Franta, Belgia si Olanda.
Exista insa un fenomen similar cu cel de Gastarbeiter si in Rusia, unde sute de mii de ucraineni, moldoveni si caucazieni merg in cautare de lucru, tolerati oficial, insa cu o situatie permanent precara. Aici e marea diferenta fata de ceea ce s-a intamplat in Occident, unde muncitorii-musafiri aveau solide drepturi sociale, medicale si economice. In Rusia insa, imigrantul economic ucrainean sau moldovean traieste intr-un stres administrativ permanent. Nici in mentalitatea populara rusa aceasta imigratie recenta nu a fost inca asimilata, si e limpede ca actuala criza economica nu va face decit sa accelereze fenomenul.
Ideea initiala era ca acei lucratori din tari sarace sa vina doar temporar si ca la incheierea contractului ei sa se intoarca in tarile lor. Pe masura insa ce contractele s-au prelungit, muncitorii musafiri s-au instalat, si-au adus familiile si au facut alti copii, astfel incit din citeva sute mii in intreaga Europa occidentala ei au ajuns astazi sa numere multe milioane.
Primii asemenea muncitari invitati in tarile Europei Nordice, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, au fost italienii, urmati de turci, marocani si iugoslavi. Regimul lui Tito in Iugoslavia, iar dupa aceea cel al lui Milosevici, au avut abilitatea de a le permite sirbilor, croatilor si celorlalte nationalitati sa mearga sa lucreze in strainatate, sa trimita bani acasa si sa se intoarca cind voiau, stiind ca asta functioneaza ca o foarte puternica supapa socio-economica prin care nemultumirile populatiei pot fi prevenite.
Fenomenul imigrantilor de tip Gastarbeiter a dus la aparitia si consolidarea in occident a unor masive comunitati musulmane, greu de asimilat, si a caror prezenta duce la tensiuni din ce in ce mai pronuntate. Asa se intampla de exemplu cu comunitatea turca in Germania, sau cu marocanii in Franta, Belgia si Olanda.
Exista insa un fenomen similar cu cel de Gastarbeiter si in Rusia, unde sute de mii de ucraineni, moldoveni si caucazieni merg in cautare de lucru, tolerati oficial, insa cu o situatie permanent precara. Aici e marea diferenta fata de ceea ce s-a intamplat in Occident, unde muncitorii-musafiri aveau solide drepturi sociale, medicale si economice. In Rusia insa, imigrantul economic ucrainean sau moldovean traieste intr-un stres administrativ permanent. Nici in mentalitatea populara rusa aceasta imigratie recenta nu a fost inca asimilata, si e limpede ca actuala criza economica nu va face decit sa accelereze fenomenul.
