Contemplând rezultatele alegerilor din 28 noiembrie, mulți moldoveni se întreabă: cum e posibil să ne întoarcem acolo de unde-am plecat? Bucuria suporterilor partidelor democratice, provocată de niște exit-poll-uri prea optimiste, s-a preschimbat într-o profundă depresie pe măsură ce avansa numărătoarea voturilor la CEC. Alianța pentru Integrare Europeană nu a reușit să obțină o majoritate care să garanteze alegerea președintelui, respectiv depășirea crizei constituționale ce zguduie de doi ani Republica Moldova. Până se mai limpezește orizontul, să trecem rapid în revista isprăvile actorilor politici.
PLDM și-a dublat rezultatul, grație performanțelor sale la putere, dar și printr-o campanie electorală energică, făcută la „firul ierbii”. Vlad Filat ar fi meritat să obțină câteva procente în plus, având în vedere evoluția fulminantă a partidului pe care l-a înființat cu doar 3 ani în urmă. Numărul consistent de mandate îi obligă acum pe liberal-democrați să găsească soluții pentru a asigura formarea unei alianțe democratice de guvernare.
Marea decepție a livrat-o Partidul Liberal. Când ai un lider cu două funcții-cheie – cea de șef interimar al statului și cea de președinte al parlamentului –, iar vicepreședintele tău, Dorin Chirtoacă, mai e și primarul capitalei, normal e să-ți sporești plaja electorală, nu să ți-o micșorezi cu 6% față de ultimele alegeri. Din păcate, acest partid și-a neglijat construcția internă, a atras prea puține personalități capabile să genereze idei noi, să administreze eficient sectoare economice.
Însă marea problemă a fost prestația lui Mihai Ghimpu. Președintele PL a făcut declarații populiste, cu referire la istorie și identitate, justificate în temeiul lor moral, dar dezastruoase electoral. Or, ca om politic ai datoria să iei în calcul consecințele acestor mesaje. Stilistica lor, pripită și neinspirată, a tulburat apele, a alertat minoritățile etnice care au migrat spre comuniști, deși acești cetățeni ar fi putut fi păstrați cel puțin într-o atitudine de neutralitate binevoitoare.
Partidul Democrat stagnează. Oricât s-a străduit să ia distanță față de partenerii din coaliție, cheltuind și un buget exorbitant în campanie, acest partid nu a reușit, așa cum a avut pretenția, să smulgă voturi din „bazinul” PCRM. În plus, simpatizanții PD au fost descurajați, se pare, de campania anti-mafie a lui Sergiu Mocanu, care a făcut din Marian Lupu și Vlad Plahotniuc ținte predilecte, uitând, strategic, de „mafioții” din PCRM.
Stagnarea s-a dovedit fatală pentru Alianța Moldova Noastră. Partidul nu și-a schimbat vechea conducere și nici măcar nu a avut flerul să intre într-o combinație avantajoasă cu unul dintre partenerii săi politici - ne gândim la PLDM. Cumulată cu sufragiile micilor partide liberale, care au aglomerat buletinul de vot, zestrea electorală a formațiunii lui Serafim Urechean ar fi putut livra Alianței pentru Integrare Europeană exact cele 2 mandate necesare alegerii președintelui. Din păcate, cecitatea politică e o boală greu de eradicat în Moldova.
Despre comuniști nu vom spune prea multe. Este tragic faptul că un partid anacronic, autoritarist, care nu are nimic de oferit moldovenilor, în afară de retorică revanșardă, ură interetnică și mituri sovietice, încă mai recoltează atâtea voturi în Basarabia. PCRM a punctat pe greșelile adversarului, în timp ce politicenii din Alianță au ezitat să adopte o poziție anticomunistă tranșantă și au fost preocupați mai mult să-și tragă unii altora covorul de sub picioare.
Scrutinul a rămas în urmă. Urmează negocieri anevoioase. Dincolo de formule de guvernare discutate și de partajări de funcții, misiunea fundamentală a partidelor parlamentare este rezolvarea crizei constituționale. Moldova nu-și mai poate permite un nou ciclu electoral, țara are nevoie de răgaz pentru a-și reveni, pentru a continua reformele democratice. Alegătorii s-au mobilizat într-un mod exemplar pe 28 noiembrie, e rândul oamenilor politici să-și învingă egoismul și să dovedească responsabilitate pentru destinul național.
PLDM și-a dublat rezultatul, grație performanțelor sale la putere, dar și printr-o campanie electorală energică, făcută la „firul ierbii”. Vlad Filat ar fi meritat să obțină câteva procente în plus, având în vedere evoluția fulminantă a partidului pe care l-a înființat cu doar 3 ani în urmă. Numărul consistent de mandate îi obligă acum pe liberal-democrați să găsească soluții pentru a asigura formarea unei alianțe democratice de guvernare.
Marea decepție a livrat-o Partidul Liberal. Când ai un lider cu două funcții-cheie – cea de șef interimar al statului și cea de președinte al parlamentului –, iar vicepreședintele tău, Dorin Chirtoacă, mai e și primarul capitalei, normal e să-ți sporești plaja electorală, nu să ți-o micșorezi cu 6% față de ultimele alegeri. Din păcate, acest partid și-a neglijat construcția internă, a atras prea puține personalități capabile să genereze idei noi, să administreze eficient sectoare economice.
Însă marea problemă a fost prestația lui Mihai Ghimpu. Președintele PL a făcut declarații populiste, cu referire la istorie și identitate, justificate în temeiul lor moral, dar dezastruoase electoral. Or, ca om politic ai datoria să iei în calcul consecințele acestor mesaje. Stilistica lor, pripită și neinspirată, a tulburat apele, a alertat minoritățile etnice care au migrat spre comuniști, deși acești cetățeni ar fi putut fi păstrați cel puțin într-o atitudine de neutralitate binevoitoare.
Partidul Democrat stagnează. Oricât s-a străduit să ia distanță față de partenerii din coaliție, cheltuind și un buget exorbitant în campanie, acest partid nu a reușit, așa cum a avut pretenția, să smulgă voturi din „bazinul” PCRM. În plus, simpatizanții PD au fost descurajați, se pare, de campania anti-mafie a lui Sergiu Mocanu, care a făcut din Marian Lupu și Vlad Plahotniuc ținte predilecte, uitând, strategic, de „mafioții” din PCRM.
Stagnarea s-a dovedit fatală pentru Alianța Moldova Noastră. Partidul nu și-a schimbat vechea conducere și nici măcar nu a avut flerul să intre într-o combinație avantajoasă cu unul dintre partenerii săi politici - ne gândim la PLDM. Cumulată cu sufragiile micilor partide liberale, care au aglomerat buletinul de vot, zestrea electorală a formațiunii lui Serafim Urechean ar fi putut livra Alianței pentru Integrare Europeană exact cele 2 mandate necesare alegerii președintelui. Din păcate, cecitatea politică e o boală greu de eradicat în Moldova.
Despre comuniști nu vom spune prea multe. Este tragic faptul că un partid anacronic, autoritarist, care nu are nimic de oferit moldovenilor, în afară de retorică revanșardă, ură interetnică și mituri sovietice, încă mai recoltează atâtea voturi în Basarabia. PCRM a punctat pe greșelile adversarului, în timp ce politicenii din Alianță au ezitat să adopte o poziție anticomunistă tranșantă și au fost preocupați mai mult să-și tragă unii altora covorul de sub picioare.
Scrutinul a rămas în urmă. Urmează negocieri anevoioase. Dincolo de formule de guvernare discutate și de partajări de funcții, misiunea fundamentală a partidelor parlamentare este rezolvarea crizei constituționale. Moldova nu-și mai poate permite un nou ciclu electoral, țara are nevoie de răgaz pentru a-și reveni, pentru a continua reformele democratice. Alegătorii s-au mobilizat într-un mod exemplar pe 28 noiembrie, e rândul oamenilor politici să-și învingă egoismul și să dovedească responsabilitate pentru destinul național.
