2 decembrie 2000
Editorial.
de Nestor Ratesh
Alegeri 2000.
Alegerile de duminica trecută au marcat o schimbare substanţială în structurile forurilor conducătoare ale ţării. Acest lucru este căt se poate de clar, chiar şi înainte de a cunoaşte rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale.
Parlamentul va fi dominat puternic de fosta opozitie. PDSR şi PRM vor deţine nu mai puţin de 72% din locurile din parlament. Dar cele doua partide sunt acum în duşmănie. Între altele şi pentru că, liderii lor ar urma să se înfrunte în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Bulversarea spectrului politic romanesc va fi devastatoare dacă liderul PRM, CV Tudor căştigă preşedinţia. Şi el ar putea să aibe o şansă.
Unul din fenomenele remarcabile ale ultimei săptămîni este depăşirae dihotomiei " foşti comunisti" - anti comunisti" care a dominat dezbaterile politice în ultimul deceniu.
În faţa ascensiunii extremismului naţionalist şi xenofob, forţele de centru şi de dreapta s-au văzut nevoite să facă singurul lucru logic în condiţiile date, să cheme electoratul lor şi întreaga populaţie să se ralieze în spatele candidaturii lui Ion Iliescu. Au făcut-o, spre lauda lor, explicit sau implicit, partidele, oameni de cultură, actualul preşedinte Emil Constantinescu, chiar Regele Mihai.
Căci, aşa cum preciza, fără echivoc, apelul semnat de peste 200 de personalităţi, între care se găsesc unii dintre cei mai acerbi critici din trecut ai fostului preşedinte Iliescu, alegerea nu mai este între reforma economică mai rapidă sau mai înceată, ci între democraţie şi dictatură. Acesta este un mesaj care ar putea să influenţeze mai mult alegerile din 10 decembrie.
Dacă ar fi recepţionat cum se cuvine şi de PDSR, el ar putea, de pildă, să creeze un climat mai adecvat desfăşurării disputelor politice de fond, statornicirii unui discurs calm şi civilizat, să favorizeze departajarea clară a democraţilor de retorica şi conceptele extremismului politic de orice natură.
Este prea devreme să spunem că se va întimpla aşa. Între altele şi pentru că semnalele din partea PDSRului şi a lui Ion Iliescu însuşi sunt mai curînd reci, ori chiar negative. Posibil, pentru că fostul preşedinte se teme să nu-şi îndepărteze propriul electorat printr-o îmbrăţişare prea caldă din partea foştilor săi critici. O parte a acestui electorat a fost atrasă de retorica naţionalistă a PDSRului însuşi şi campania domnului Iliescu pentru al doilea tur ar putea avea unele dificultăţi să-şi apere acest flanc în faţa ofensivei lui Vadim Tudor.
Capacitatea acestuia din urmă de a atrage pe unii din potenţialii susţinători ai liderului PDSR este una din imprejurările care-i dau o şansă liderului PRM. O destul de mare necunoscută o reprezintă cele 43 % din electorat care nu au participat la votul de duminică. Ar fi oare posibil, ca o parte dintre ei să vină la vot în al doilea tur, ademeniţi de mitul Vadim ?!
Pe de altă parte, nu este exclus ca mulţi dintre cei care s-au abţinut să găsească dimpotrivă, un rost şi o ţintă pentru votul lor în a bara calea extremismului. S-ar putea presupune de asemenea că multi dintre alegătorii lui Vadim Tudor îşi vor fi dat seama că un vot accidental acordat într-o doară şi în temeiul unei toane, cum par multe din voturile obţinute de liderul PRM, poate zgudui puternic ţara şi crea o situaţie pe care nu au intenţionat-o.
Prognozele informate lipsesc şi nimic nu este imposibil. De aceea, tensiunea rămîne mare la Bucureşti şi în provincie. Străinătatea urmăreşte şi ea, cu încordare, ce se întimplă în Romania, care rămîne o ţară cheie în sud-estul European. Un preşedinte cu reputaţia lui Vadim Tudor ar putea să izoleze Romania de lumea occidentală şi să stîrnească o criză internă greu de stăpînit, cu potenţiale urmări grave în plan internaţional. E mult mai mult în votul din 10 decembrie decăt o simplă alegere între două persoane.
