Agenţia spaţială americană a ajuns la concluzia că viaţa poate să apară şi să se dezvolte în condiţii excepţionale, în care biologia ar părea de neimaginat. Românii, în schimb, protocronişti congenitali, au descoperit şi experimentează de mai multă vreme tehnicile de supravieţuire în oceanele de acid şi toxine ale realităţii.
Au aplicat ceea ce se numeşte mitridatizarea, adică s-au obişnuit treptat, ca Mithridate Ponticul, cu tot felul de otrăvuri pentru a putea supravieţui toxinelor pe care le strecoară politicienii în discursuri, platforme politice, salarii sau pensii.
Nicicând nu sunt puşi mai abitir la încercare plămânii alegătorilor de agentul oraj pe care-l aruncă în aer propagandiştii partidelor decât în zilele sensibile, cele în care ar trebui cu toţii să ne regăsim în aceeaşi poză de familie. Printr-un capriciu al relativităţii, românii descoperă uneori, cum ar fi de Ziua Naţională, că timpul are mai multe dimensiuni în care alunecă separat, ca în două buzunare, politicienii şi oamenii obişnuiţi. Se văd unii pe alţii, dar nu pot comunica, izolaţi în acvarii cu pereţi groşi să nu se amestece peştii cei mari cu plevuşca.
Nicicând nu sună mai ironic Hora Unirii decât în ziua Marii Uniri, mai ales când politicienii caută cu lumânarea în mână subiecte de dezbinare pentru a arăta cât de patrioţi sunt ei în comparaţie cu trădătorii de neam care sărbătoresc la şosea, pe sub Arcul de Triumf, bătându-se cu jerbe de flori, confetti şi serpentine, în muzici de chimvale militare. Moaştele discursurilor patriotarde naţionalist-comuniste bântuie, în acele zile, România.
Ca niciodată, preşedintele a lipsit de la serbarea naţională. Unii spun că l-a lăsat pe premier să încaseze în locul lui şi onorurile militare destinate unui şef de stat, dar şi protestele cetăţenilor aruncaţi în oceanul de arsenic şi cianuri al scumpirilor, incertitudinilor, şomajului şi lipsei de perspective. Preşedintele s-a ascuns pe rândul din spate al unui forum internaţional, aşteptând să treacă baia acidă de mulţime. Mai are un motiv să moţăie în anonimat - înainte să plece a relansat discursul cu posibilitatea ca Moldova şi România să se unească în următorii 25 de ani, parcă pentru a pune gaz pe focul electoral de peste Prut.
În absenţa preşedintelui, sărbătoarea naţională i-a înrăit pe cei care se luptau să ajungă la tribună, să-i ţină locul cald. Singurele covoare roşii întinse au fost cele înroşite de sângele politicienilor care se cotonogesc nu pentru principii, ci pentru microfoane şi camere video. Sunt noii cetăţeni turmentaţi care nu-şi mai văd şi (cu atât mai puţin) înţeleg aliaţii sau duşmanii, aşadar votează haotic, încheie înţelegeri pe care le contestă două zile mai târziu, îşi dau mâna peste ţară, dar îşi pun piedici pe culoarele Parlamentului.
Această hărmălaie ar putea părea veselă, pentru că nicio rană nu e letală. Chiar dacă se poartă manierele grosolane acolo, în clubul politicienilor, nimeni nu-şi omoară fratele de lapte bugetar. Vinul fiert în cupe nu-i mai îmbată decât pe ei. Economiştii însă se uită cu îngrijorare la ceas pentru că limba se apropie de miezul nopţii. Până atunci ar trebui adoptate în regim de urgenţă nu doar legea bugetului, dar şi cea a salarizării, a pensiilor sau a învăţământului.
Cei care privesc de sus pretind că în anul viitor se vor înregistra şi creşteri economice. Din perspectiva lor, poate. Vor creşte economic preţurile, taxele, ratele la bancă şi datoriile. Ceva o să scadă totuşi: Ministerul Sănătăţii investeşte milioane în anticoncepţionale.
