E bine știut că politica e arta posibilului și, în plus, un exercițiu al compromisului. Adevărul acestei sentințe însă nu poate anula o altă aserțiune. Expusă mai popular, ea sună așa: să ne ferească Dumnezeu de politicienii lipsiți de convingeri! „Baletul pe sârmă” pe care îl execută în aceste zile Partidul Democrat, cu liderii săi de prim-plan, Lupu, Diacov și Plahotniuc, am auzit spunându-se la Chișinău, e demn de o antologie a cinismului.
Vizita lui Narîșkin, șeful administrației de la Kremlin, a dat peste cap clasa noastră politică. Sosit ca într-o gubernie a Federației Ruse, fără a se fomaliza prea mult, trimisul Moscovei a convocat la sfat de taină PCRM și PD, la reședința ambasadorului rus de la Chișinău. Iar pentru a da oarece legitimitate acestui „descălecat” ireverențios, Narâșkin s-a întâlnit și cu președintele interimar Ghimpu.
Circulă zvonuri că alianța „roz-purpurie” e ca și pecetluită. Comuniștii, firește, își joacă ultima carte și, îndemnați de ruși, se vor face luntre și punte ca să ajungă la guvernare.
Întrebarea pe care și-o pun mulți moldoveni este: ce caută în această combinație fetidă Partidul Democrat, în speță Marian Lupu? După ce a plecat anul trecut de la PCRM, acuzând autoritarismul lui Voronin, după ce liderul comunist a avut și în această campanie calificative jignitoare la adresa sa, iată că președintele PD trece cu grație peste aceste insulte și ar vrea să guverneze alături de comuniști. Am putea înțelege cochetarea dlui Lupu cu Voronin ca pe o stratagemă, prin care încearcă să ridice miza spre a-și fortifica poziția în cadrul negocierilor, însă aici pare a fi mai mult decât un simplu joc de glezne.
Problema e că nu poți să obții în alegeri un anumit număr de voturi pe o retorică reformistă, invocând afilierea ta la social-democrația europeană, apoi să te avânți într-o direcție diametral opusă, adică să folosești mandatele oferite de alegători împotriva aspirațiilor lor.
Partidul lui Voronin a abandonat ipocriziile și declară că vrea să împingă Republica Moldova spre spațiul asiatic, în Uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Pot oare frustrările și supărările tale, acumulate în cadrul Alianței pentru Integrare Europeană, să te forțeze să schimbi azimuturile gepolitice; oare dincolo de funcțiile pe care ți le dorești, nu mai ai niște principii și valori de apărat?
Nici celelalte partide din Alianță, PLDM și PL, nu au cum să fie complet absolvite de situația complicată care s-a creat după alegeri. Acum se vede că lipsa de comunicare și coordonare, încercarea de a-și lua fața unii altora, confiscarea discursului de partid de către lideri, au zdruncinat încrederea între parteneri. Dar mai ales faptul că nu s-a ajuns la semnarea unui angajament al partidelor din Alianță de a nu încheia o coaliție postelectorală cu comuniștii a deschis ușa vraiște manevrelor cinice la care asistăm.
Nimeni nu a gândit pe termen lung, lucrurile au fost lăsate la voia întâmplării, iar în acest moment există un real pericol ca sensul votului popular din 28 noiembrie să fie pervertit, să fie deturnat întru satisfacerea unor ambiții egloiste.
Vânt rece bate în Moldova. Rusia a apucat prima prăjina, pe tabla de șah a politicii moldovenești urmează „mutarea” Occidentului. Zilele acestea, la Chișinău, vor sosi mai mulți demnitari europeni. Intervenția lor ar putea aduce o dinamică nouă în peisaj, precipitând lucrurile spre o soluție democratică. Deocamdată, avem o situație fluidă, un tablou în mișcare, despre care nimeni nu poate spune în ce tipare va încremeni.
