Industria uşoară care asigură în prezent o pătrime din exporturile moldoveneşti, mai mult chiar decât cea a vinurilor, se confruntă cu un deficit acut de personal, constata zilele acestea ziarul „Adevărul”, ediţia din Republica Moldova. Zarul făcea trimitere la datele cu care operează patronatele şi care ar arăta că în prezent în întreprinderile din acest domeniu nu s-ar ajunge peste 15 mii de muncitori.
Cum se întâmplă că la peste 80 de mii de şomeri pe care îi avem, fabricile nu au cu cine coase îmbrăcăminte şi încălţăminte. Vom căuta astăzi răspuns la această întrebare în discuţie cu analistul de la Institutul de Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Corneliu Ciurea.
Europa Liberă: Dle Ciurea, dumneavoastră aveţi vreo explicaţie pentru o situaţie aparent paradoxală – mii de locuri vacante de muncitori în fabricile moldoveneşti, zeci de contracte cu partenerii externi pierdute de întreprinderile care nu au cu cine să le onoreze, iar pe de altă parte – vreo 80 de mii, şi astea sunt doar cifrele oficiale, de oameni în căutarea unor slujbe? De ce şomerii moldoveni ar refuza oferta acestor întreprinderi?
Europa Liberă: Atunci ce face învăţământul mediu preuniversitar, cel tehnic să spunem aşa. Îmi amintesc că în perioada guvernării comuniste exista intenţia de a reduce numărul studenţilor în universităţi şi a mări numărul tinerilor specializaţi tocmai pentru a suplini această lipsă. Rezultă că, iată, această lacună există până în ziua de azi şi că aceste scenarii ar fi avut drept la viaţă, deşi ştiu că se protesta în acea perioadă împotriva acestei metode de rezolvare a problemei. Există şi alte soluţii - ce spune comunitatea de experţi?
Corneliu Ciurea: Comunitatea de experţi nu spune nimic la fel cum nu spun nici alţii. Într-adevăr, există o problemă, dar nu putem pune asta pe seama universităţilor, pentru că universităţile nu pot oferi nimic altceva decât o simplă diplomă. În rest, se caută soluţii care nu există. Până la urmă, piaţa muncii merge pe calea ei, iar universităţile pregătesc doar specialişti în anumite domenii care nu neapărat corespund cu cerinţele care există pe piaţă. Repet, există o discrepanţă între ceea ce poate oferi piaţa de muncă şi ceea ce pot oferi universităţile. Fiecare merg pe o cale paralelă.
Europa Liberă: Dle Ciurea, am căutat să aflăm şi explicaţia pe care o au patronii de întreprinderi pentru lipsa de muncitori calificaţi cu care se confruntă. Vă propunem în continuare să ascultaţi ce crede directoarea uneia dintre cele mai cunoscute fabrici de marochinărie moldoveneşti, Alexandra Can. Dumneaei ne-a spus că în prezent fabrica Artima ar avea nevoie de cca. 300 de muncitori calificaţi, dar n-are de unde îi lua şi, în consecinţă, a pierdut mai multe comenzi venite din experior.
Alexanda Can: Noi avem comenzi pentru activităţi pentru zece întreprinderi ca a mea pe care o conduc. Nu avem oameni care să lucreze. Colegul meu de la Zorile tot aşa – nu avem oameni cu cine lucra.
Şomerii pot simula şomajul. Lor le vine mai bine să primească indemnizaţii de la stat şi să se ducă să lucreze la piaţă.
A doua problemă este că aşa numiţii patroni, unii, nu respectă drepturile sociale ale oamenilor, ale angajaţilor, nu le dau drepturile lor legale, îi angajeayă făr carnet de muncă şi ei cred că peste topt e aşa. Probabil că încă nu ne-au găsit pe noi.
Mai este forţa de muncă la negru care lucrează fără nici un fel de condiţii. Ăia trebuie scoşi la suprafaţă. Dar să ştiţi că metodele represive nu vor da nimic. Noi trebuie să influenţăm guvernanţii ca să facă baza legislativă, fiscalitatea relaxantă ca oamenii singuri, de bună voie, cu plăcere să iasă la suprafaţă. Asta ae trebui să facă guvernul, asta vom promova noi.
Dacă noi am putea lucra ca în Europa, salariile noastre ar fi tot, nu chiar ca în Europa, dar ar fi bune. Cinci mii de lei n-ar fi o problemă, nici şase n-ar fi. Dar productivitatea oamenilor care au rămas nu este aceea. Un pensionar nu mai poate faci nici măcat 50 la sută din normă. Un lucrător bun care poate lucra bine poate câştiga şi 3, şi 4 mii de lei...
Europa Liberă: Pe de altă parte, doamnă Can, avem atâtea instituţii profesionale...
Dacă nu vom face lucrul acesta, vom avea în continuare pe de o parte cheltuirea banilor bugetari, pe de alta – şomeri şi locuri de muncă vacante. Să facem revizuirea tuturor şomerilor, să vedem pe care îi putem reprofila, care vor să muncească şi care nu vor. Dacă nu vor să muncească, să fie excluşi din rândul şomerilor, dacă vor să muncească – noi le oferim locuri de muncă şi îi reprofilăm.
Europa Liberă: Dle Ciurea, e un fel de cerc vicios, din câte ne putem da seama. Patronii nu pot lucra la capacitate maximă pentru că nu au muncitori calificaţi, iar din această cauză nu au profituri în aşa mărime încât să poată plăti şi salarii decente, iar muncitorii nu merg să muncească atâta timp cât nu pot miza pe un câştig suficient cel puţin pentru strictul necesar. Ce ieşire vedeţi dumneavoastră din acest cerc vicios?
Corneliu Ciurea: Nu văd absolut nici o ieşire. Problema este, încă o dată, în necorespondenţa între ceea ce oferă piaţa de muncă şi ceea ce oferă universităţile. Repet că universităţile îşi au propria sa agendă care nu corespunde cu ceea ce oferă piaţa de muncă şi în continuare vom trăi cu aceiaşi necorespondenţă. Chiar dacă patronatele insistă asupra locurilor de muncă care eventual ar putea fi suplinite de cei care ar putea lucra la ei. Nu cred că acest lucru poate fi completat. În continuare, piaţa forţei de muncă şi ceea ce oferă universităţile vor fi două lumi absolut paralele.
Europa Liberă: O situaţie uşor descurajantă, dle Ciurea. Puşi în situaţia de a alege între un statut oficil de angajat, cu toate beneficiile sociale care rezultă din asta, şi lipsa oricărui statut într-o companie ce dă salarii mai mari, dar în plic, se pare că oamenii continuă s-o aleagă pe ultima. Prin ce metode ar putea totuşi statul să stimuleze oamenii să preseze angajatorii ca să le ofere drepturile care li se cuvin. Vă întrebăm pentru că controalele şi sancţiunile se pare că nu dau rezultate.
Corneliu Ciurea: Absolut nici un rezultat pentru că într-adevăr sunt două lumi paralele care nu comunică şi n-au comunicat nici o dată şi din cauza asta nu cred că există deocamdată soluţii foarte clare. Şi Banca Mondială încearcă să rezolve această problemă şi deocamdată nu a existat absolut nici o îmbunătăţire, în ciuda statisticilor pe care le oferă şi pe care le cunoaştem cu toţii. Diplomele sunt diplome, iar locurile de muncă sunt locuri de muncă, care din păcate, încă nu s-au regăsit.
Europa Liberă: Autorităţile din învăţămând spun că colacul salvator va fi noul Cod al Educaţiei, care, aşa cum afirmă de exemplu Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, va revoluţiona învăţământul profesional. Împărtăşiţi optimismul ministrului?
Corneliu Ciurea: În primul rând, un cod al educaţiei nu poate rezolva o situaţie care s-a creat în economia naţională. În al doilea rând, chiar dacă admitem că Codul educaţiei poate să ajute cumva situaţia din economia naţională, deocamdată vedem că el nu poate fi adoptat din cauza faptului că există mai multe forţe politice care nu acceptă acest lucru. Şi aici observăm probleme pe care le aşteptăm în continuare să fie rezolvate.
Europa Liberă: Dle Ciurea, vă mulţumim.
