Linkuri accesibilitate

Zona Schengen sau zona Zoster la guvernanții de la București


Pentru politicienii la putere, pe care căderea liberă îi aeriseşte, acceptul ar fi însemnat un nou balon de oxigen, să aibă cu ce se juca până la alegerile din 2012.


Ştirea că s-ar putea să mai facem vreo trei ani anticameră pentru a intra în zona Schengen ne-a lovit în miezul bugetului. Pentru oficiali totul e clar. Vinovaţi pentru refuz sunt alţii: miniştrii de interne francez şi german, semnatarii scrisorii care cere amânarea, politicienii, în special cei ai opoziţiei care s-ar fi milogit la Bruxelles să nu ne mai ia în calcul de astădată, afaceriştii corupţi care nu se lasă condamnaţi, să avem şi noi mari corupţi, să nu ne mai înecăm cu oase de plevuşcă, presa că dezinformează votanţii şi le deformează intenţia de vot şi bugetarii care nu-şi acceptă soarta de restructuraţi şi nu pleacă de bună voie din câmpul muncii, să-l lase roboţilor sau în paragină. Toţi au stârnit filipicele preşedintelui care i-a pomenit ranchiunos într-un discurs inspirat de anunţul făcut de miniştrii german şi francez.

Miza este mare şi nu neapărat economică. Pentru politicienii la putere, pe care căderea liberă îi aeriseşte, dar le şi ridică părul în cap, acceptul ar fi însemnat un nou balon de oxigen, să aibă cu ce se juca până la alegerile din 2012. Pentru ceilalţi, ar fi o lovitură care i-ar ţine în lesa opoziţiei încă un mandat.

Sunt simple socoteli făcute pe marginea unui buletin de vot. Ar părea că în zona Schengen intră doar liderii partidelor, nu toţi românii. Dar nimic din toate aceste socoteli politice nu are de-a face votantul de rând, cu pensionarii care mor la coadă la fisc sau cu cei care se strivesc să ia o plasă de ulei şi orez de la primărie. Nici cu învăţătoarea care intra în greva foamei acum patru luni, împotrivindu-se reducerilor salariale şi de personal din sistem. Sau cu bărbatul care s-a aruncat de la balcon în Parlament strigând Libertate, speriindu-i pe parlamentarii care picoteau prin bănci.

Legea bugetului, încărcată ca pomul de Crăciun cu mii de amendamente, a fost adoptată, peste noapte, de un plen tot mai gol, obosit şi plictisit de sărăcia aia de vot. La fel şi legea salarizării sau a educaţiei puse la grămadă pe aceeaşi pagină a asumării reponsabilităţii guvernamentale.

În ultima săptămână pe masa parlamentarilor s-au strâns, ca după petrecere, resturile întregului an legislativ pe care, chiar dacă-i ameninţă sufocarea, indigestia şi toxiinfecţiile, politicienii trebuie să le digere şi să le voteze, că au dezlegare. Aceste legi ar fi trebuit, fireşte, să fie mai întâi negociate cu părţile implicate, dar ca un făcut, după un semn de la preşedinţie, negocierile tripartite cu sindicatele şi patronatele s-au gripat, transformându-se în monolog.

La rându-i, societatea civilă, un mort frumos cu ochii vii, nu a mai avut nimic de spus în privinţa legii educaţiei pe care doar Curtea Constituţională o mai poate respinge, că bunul simţ a tot obosit s-o facă.

De altfel, cu cât e mai importantă o lege, cu atât e mai străin modul ei de adoptare de mecanismele democraţiei. Legile cu efectele cele mai durabile şi profunde ajung să fie votate de biroul pernament naţional al partidului dlui Boc, când nu sunt decise în unanimitate în biroul preşedintelui. Aşa se explică de ce multe dintre ipotezele de lucru ale dlui Băsescu devin literă de lege în următoarea şedinţă de guvern.

La mijloc ar putea fi slugărnicia guvernului, dar şi cooperarea reciproc avantajoasă, căci locomotiva partidului calcă totul în picioare, dar pentru asta are nevoie de fochişti, să-i bage cărbune. Acelaşi efect îl au şi spusele apropiaţilor prezidenţiali: chiar dacă aruncate peste umăr, se împlinesc în răsadniţa de cadre şi idei politice a guvernului.

Poate că sursa de inspiraţie a scrisorii pentru amânarea accesului în zona Schengen ar putea fi găsită chiar aici: în modul exotic de guvernare a României unde se îmbină în mod armonios economia cu politica majoritară, încercând să-i mulţumească pe toţi, vizibili şi invizibili conducători ai ţării, că prea le tremură mâinile de poftă când sunt la volan şi conduc maşinăria statului.
Previous Next

XS
SM
MD
LG