28 decembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Octavian Paler).
Sfîrşit de veac.
A devenit aproape o banalitate invocarea celebrei afirmaţii a lui Malraux că secolul al 21-lea va fi un secol religios sau nu va fi de loc. Dar în ce sens ar trebui ea să fie înţeleasă ?
Fără îndoială secolul care se încheie n-a excelat în materie de credinţă. El a cunoscut chiar cea mai singeroasă agresiune a ateismului, a încercat să pună idelogia în locul religiei. Asa cu a prevazut Nietzsche, secolul al 20-lea a fost un secol al ideologiilor şi practic al masacrelor provocate de ideologii.
Desigur, a fost si un secol în care s-au înregistrat mari progrese ştiinţifice şi tehnice, un secol în care omul a sfărîmat misterul atomului şi a pus piciorul pe lună. Dar nu-i mai puţin adevărat că azi e mai actual decît în sec al 19-lea avertismentul lui Baudelaire, potrivit căruia, civilizaţia nu înseamnă maşina cu aburi că diminuarea păcatului originar. [...]
Decepţiile din ultimii 11 ani au obosit nervos societatea romanească. E nevoie să ne reevaluam de aceea reperele, să ne lămurim ce valori ne sunt necesare, chiar indispensabile. Probabil printre aceste valori trebuie să figureze şi patriotismul. Mai exact modul în care ar trebui înţeles el , la sfîrşitul acestui secol care încheie totodată un mileniu. [...]
Fiecare separare a bisericilor sub pretextul păstrării obiceiurilor, tradiţiilor este inacceptabilă, se spune în mesaj. Diversitatea obiceiurilor nu trebuie să împiedice comuniunea euharistică. Principiul este, cu siguranţă înţelept: căci Dumnezeu nu este divizibil. Dar el e un motiv de reflecție şi dincolo de sfera religiei, cred. Nu mi se pare că exagerez spunînd că înţelegerea corecta a patriotismului nu poate face abstracţie de el. Iată de ce aş zice că fatalismul nostru proverbial nu ne poate aduce nimic bun. Secolul al 21-lea va arăta pe meleagurile noastre aşa cum vom fi în stare să îl dorim.
