1 ianuarie 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu).
Intre Crăciun și Revelion.
Invitat: Adrian Cioroianu
Se pare că în România petrecerea Revelionului a început prin secolul 18, odată cu procesul de modernizare a celor 3 ţări române. A fost iniţial o petrecere a orăşenilor emancipaţi.
O cronică a revelionului autohton de la începuturi şi până în anii 50, când din calendarul oficial Sărbătorile de Crăciun au dispărut, Moş Crăciun s-a metamorfozat în Moş Gerilă, a apărut serbarea Pomului de iarnă, o afacere sindicalist politică ce avea loc pe 31 decembrie. Asta oficial, pentru că în casele oamenilor, Moş Crăciun se încăpăţina să apară la 25 decembrie.
Istoricul Adrian Cioroianu precizează că „revelionul, sărbătoare aproape exclusiv citadină, nu a avut aceeaşi imporanţă cu Crăciunul, până în anii 50. Importanţa Revelionului a crescut în deceniile comunismului deoarece Crăciunul, fiind considerat o sărbătoare religioasă, a fost trecut în plan secund...
De la bun început, Revelionul a fost o petrecere mondenă, cu prieteni, cum atestă şi memoriile sau documentele rămase. Nu avea nici pe departe importanţa Crăciunului .”
„Lumea cu bani, lumea înstărită era de multe ori plecată în străinătate, pentru că se obişnuia ca familia, adică soţia şi copiii, să fie trimisă la băi. La Karlovy Vary, în Italia şi în deosebi în spaţiul german. Cei care erau în Bucureşti plecau de multe ori la munte, mai ales la Sinaia care odată cu ridicarea castelului Peleş devenise un oraş al familiei regale.
„În anii 50, transformarea revelionului în cea mai importantă sărbătoare a anului s-a petrecut treptat, de-a lungul unei generaţii. Revelionul a fost instituţionalizat, politizat, sindicatele sau organizaţiile de partid organizând petreceri în întreprinderi. Crăciunul era trecut sub tăcere deşi toată lumea îl sărbătoarea.
Atunci s-a încetăţenit şi formula puţin perversă a Sărbătorilor de iarnă.”
