6 ianuarie 2001
Editorialul săptămânal.
de Nestor Rateş
„În Republica Moldova, Crăciunul începe astăzi seară. După stil vechi.
Iată o deosebire importantă faţă de calendarul ortodox de dincoace de Prut, pe care unii o pun pe seama păstrării influenţei bisericii ortodoxe ruse din vremea ocupaţiei sovietice iar alţii o scot în evidenţă ca una din trăsăturile specifice ale identităţii moldovene, pe care o vor diferită de cea românească.
Crăciunul ilustrează o problemă scoasă în prim plan şi în domeniul politic cu ceva mai mult de o săptămână în urmă prin reluarea sintagmei celor două state româneşti în discursul de investitură al noului prim ministru român Adrian Năstase şi unele reacţii oficiale de la Chișinău. Domul Năstase a vorbit despre intenţia guvernului său de „a acţiona cu dinamism şi pragmatism pentru amplificarea relaţiilor speciale şi privilegiate ale României cu Republica Moldova, pe baza identităţii de limbă, cultură şi istorie a celor două state româneşti”.
Preşedintele moldovean, Petre Lucinschi a obiectat prin purtătorul său de cuvânt faţă de reluarea sintagmei respective, interpretând-o ca o revenire la ideea fratelui mai mare.
Nu intenţionam să ne implicăm în această dispută. Mai degrabă am vrea să discutăm relaţiile dintre cele două state din unghiuri de vedere practice căci este o realitate tristă, că retorica Bucureştiului nu prea s-a reflectat în politica dusă faţă de statul vecin şi atât de indisputabil apropriat sub aspectul limbii şi istoriei.
Raporturile bilaterale s-au înrăutăţit pe parcursul anilor, în multe privinţe dar mai ales în domeniul economic şi cel al relaţiilor umane. Ultimele statistici asupra comerţului exterior, publicate la Chişinău, dramatizează contractul dintre discurs şi realitate. În domeniul comerţului, România în loc să-şi apropie Republica Moldova şi-o îndepărtează. În loc să ajute ceea ce numeşte al doilea stat românesc să se elibereze de dependenţa de Rusia, contribuie la adâncirea ei.
Aceste date arată că Moldova, caracterizată de multe ori ca cea mai săracă ţară din Europa, ajută ea România în domeniul balanţei comerciale. Tocmai cu România înregistrează cel mai mare deficit bugetar, care a cunoscut în anul 2000 o incredibilă creştere de 66%.
Iar în timp ce România contribuie la secătuirea vistieriei moldovene, Rusia, dimpotrivă, o alimentează cu peste 86 de milioane de dolari, fiind singura ţară cu care Moldova a înregistrat un excedent comercial în 2000.
Au fost unele împrejurări obiective care au micşorat importurile româneşti din Moldova, în special oprirea importurilor de carne.
La Chişinău se argumentează că deşi ultimele inspecţii la abatoare au demonstrat că situaţie este în ordine, importurile nu au fost reluate. La carne, poate că problemele au fost reale dar moldovenii nu înţeleg de ce s-au redus şi importurile de vinuri, de tutun, de zahăr şi melasă. Prăbuşind valoarea exporturilor moldovene în România la ridicola sumă totală de numai 4 milioane şi jumătate de dolari. Şi asta tocmai într-un an în care exporturile româneşti peste Prut au crescut agresiv, de fapt aproape s-au dublat.
Circulaţia între cele două state nu s-a diminuat încă dar imperativele apropierii de Uniunea Europeană şi ale eliminării vizelor pentru cetăţenii români în spaţiul Schengen vor duce inevitabil la restricţii. Înlocuirea buletinului de identitate cu paşaportul la trecerea graniţei din Moldova în România nu a intrat în vigoare la 1 ianuarie numai din motive tehnice.
Ceea ce înseamnă că atunci când condiţiile tehnice vor fi întrunite, circulaţia dinspre Republica Moldova va fi drastic micşorată. Oricum mulţi cetăţeni moldoveni se plâng de tratamentul la care sunt supuşi pe teritoriul României.
Este încurajator că noul guvern plasează relaţiile cu Republica Moldova printre priorităţile sale de politică externă. Retorica nu va fi suficientă, însă.
Aceste relaţii lasă foarte mult de dorit, indiferent ce termen folosim pentru a defini afinitatea lor.
Moldovenii intră într-o perioadă de campanie electorală în care identitatea lor va fi probabil o temă de dezbatere. Bucureştiul poate face ceva, să treacă de la vorbe, la fapte.
