Amânarea aderării României la spaţiul Schengen, cerută de miniştrii de interne din Franţa şi Germania, a devenit pe malurile Dâmboviţei lung prilej de vorbe şi de ipoteze, mai ceva ca divorţul lui Mişu Şt. Popescu. Şi la fel de ridicol, cu muşchi încordaţi patriotic, văicăreli, răţoieli, izmeneali, şmechereali şi, cum se poartă pe la noi, o ţâră de şantaj.
Primul s-a avântat pe culmile ridicolului Adrian Severin, altfel europarlamentar subţire. Cu hangerul patriotismul în dinţi, a declarat că parteneriatul strategic cu Franţa este mort, că Parisul nu are poziţia morală să dea lecţii anticorupţie României, ba chiar a cerut scoterea Franţei din spaţiul Schengen. Pentru corupţie, ca şi cum corpţia altora ar scuza-o pe a noastră. Şi a mai propus denunţarea Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie, devenit instrument de şantaj şi de discriminare la adresa României, şi ieşirea României din fracofonie. Şi Franţa poate fi mulţumită că, din cavalerism, Adrain Severin n-a zis ceva şi de Carla Bruni.
Dar dacă de la omul care cândva se izmenea în iţari pentru a-l întâmpina pe Ceauşescu şi care are la activ o lungă listă de gafe, inclusiv diplomatice, nu te puteai aştepta altceva, la actualul ministru de externe Teodor Banconschi te puteai aştepta. Venit din alt timp şi din alt orizont cultural, actualul ministru de externe ştie că „avem faţă de fostul occident, un permanent complex de inferioritate şi unul de superioritate care ne defineşte provincialismul, ne inhibă acţiunea politică externă şi aruncă în confuzie permanentă proiectul intern”. Însă mediul politic dâmboviţean corupe, iar Teodor Baconschi a recurs tot la şantajul nediplomatic. Pentru a forţa Franţa şi Germania să renunţe la amânarea acceptării României în Schengen, ministrul român de Externe a ameninţat cu blocarea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană şi cu denunţarea unilaterală a Mecanismul de Cooperare şi Verificare.
A venit duşul rece de la Bruxeles: decizia încetării Mecanismului de Cooperare şi Verificare aparţine exclusiv Executivului european, iar declaraţia lui Teodor Banconschi a fost considerată „nechibzuită”.
Cum toate acestea n-ar fi fost deajuns, s-a deschis şi conducta patriotismului parlamentarilor români care au ameninţat că vor bloca protocolul de la Lisabona legat de numirea a 18 de europarlamentari suplimentari, de care ar beneficia Spania, Germania, Franţa şi Olanda. Şi aşa se face ca pe lîngă Franţa şi Germania, ne-am pus în cap Spania şi Olanda, iar numărul statelor care consideră prematură aderarea României la spatiul Schengen a crescut la douăsprezece. E cam mult pentru o ţară cu problemele României!
A fost nevoie de interveţia conciliantă a preşedintelui Băsescu care a spus că România nu va denunţa unilateral monitorizarea pe Justiţie, nu va condiţiona aderarea Croaţiei la UE şi nu va recomanda parlamentarilor să avizeze negativ cererea Germaniei pentru majorarea numărului de europarlamentari.
Asumându-şi răspunderea pentru amânărea intrarării în spaţiul Schengen, recunoscînd că avem probleme cu justiţia şi cu corupţia, Traian Băsescu susţine în continuare ca amânarea este o discriminare, România indeplinind condiţiile tehnice de securizare a frontierelor. Dar n-a rezistat să nu introducă o notă marinărească. Dacă tot nu ştim când intram în Schengen, poate ar fi bine ca de cele 271 de milioane de euro, alocate în acest an pentru securizarea frontierelor, să nu mai beneficieze concernul franco-german EADS, ci IMM-urile româneşti. Frumos şi foarte patriotic. Şi cum ne văităm de corupţie, la noi se se gaseşte mereu o firmă de apartament, cu zero angajaţi şi nespecializată în securizarea frontierelor, în măsură să câştige o astfel de licitaţie.
Şi cum susţinem că, tehnic, am securizat frontierele, are cineva idee de ce podul de flori a devenit podul paşapoartelor pentru oameni fără reşedinţa în România, dar şi podul contrabandei cu fel de fel de mărfuri? Că frontiere sigure înseamnă grăniceri şi vameşi vigilenţi şi, desigur, incoruptibili.
Primul s-a avântat pe culmile ridicolului Adrian Severin, altfel europarlamentar subţire. Cu hangerul patriotismul în dinţi, a declarat că parteneriatul strategic cu Franţa este mort, că Parisul nu are poziţia morală să dea lecţii anticorupţie României, ba chiar a cerut scoterea Franţei din spaţiul Schengen. Pentru corupţie, ca şi cum corpţia altora ar scuza-o pe a noastră. Şi a mai propus denunţarea Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie, devenit instrument de şantaj şi de discriminare la adresa României, şi ieşirea României din fracofonie. Şi Franţa poate fi mulţumită că, din cavalerism, Adrain Severin n-a zis ceva şi de Carla Bruni.
Dar dacă de la omul care cândva se izmenea în iţari pentru a-l întâmpina pe Ceauşescu şi care are la activ o lungă listă de gafe, inclusiv diplomatice, nu te puteai aştepta altceva, la actualul ministru de externe Teodor Banconschi te puteai aştepta. Venit din alt timp şi din alt orizont cultural, actualul ministru de externe ştie că „avem faţă de fostul occident, un permanent complex de inferioritate şi unul de superioritate care ne defineşte provincialismul, ne inhibă acţiunea politică externă şi aruncă în confuzie permanentă proiectul intern”. Însă mediul politic dâmboviţean corupe, iar Teodor Baconschi a recurs tot la şantajul nediplomatic. Pentru a forţa Franţa şi Germania să renunţe la amânarea acceptării României în Schengen, ministrul român de Externe a ameninţat cu blocarea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană şi cu denunţarea unilaterală a Mecanismul de Cooperare şi Verificare.
A venit duşul rece de la Bruxeles: decizia încetării Mecanismului de Cooperare şi Verificare aparţine exclusiv Executivului european, iar declaraţia lui Teodor Banconschi a fost considerată „nechibzuită”.
Cum toate acestea n-ar fi fost deajuns, s-a deschis şi conducta patriotismului parlamentarilor români care au ameninţat că vor bloca protocolul de la Lisabona legat de numirea a 18 de europarlamentari suplimentari, de care ar beneficia Spania, Germania, Franţa şi Olanda. Şi aşa se face ca pe lîngă Franţa şi Germania, ne-am pus în cap Spania şi Olanda, iar numărul statelor care consideră prematură aderarea României la spatiul Schengen a crescut la douăsprezece. E cam mult pentru o ţară cu problemele României!
A fost nevoie de interveţia conciliantă a preşedintelui Băsescu care a spus că România nu va denunţa unilateral monitorizarea pe Justiţie, nu va condiţiona aderarea Croaţiei la UE şi nu va recomanda parlamentarilor să avizeze negativ cererea Germaniei pentru majorarea numărului de europarlamentari.
Asumându-şi răspunderea pentru amânărea intrarării în spaţiul Schengen, recunoscînd că avem probleme cu justiţia şi cu corupţia, Traian Băsescu susţine în continuare ca amânarea este o discriminare, România indeplinind condiţiile tehnice de securizare a frontierelor. Dar n-a rezistat să nu introducă o notă marinărească. Dacă tot nu ştim când intram în Schengen, poate ar fi bine ca de cele 271 de milioane de euro, alocate în acest an pentru securizarea frontierelor, să nu mai beneficieze concernul franco-german EADS, ci IMM-urile româneşti. Frumos şi foarte patriotic. Şi cum ne văităm de corupţie, la noi se se gaseşte mereu o firmă de apartament, cu zero angajaţi şi nespecializată în securizarea frontierelor, în măsură să câştige o astfel de licitaţie.
Şi cum susţinem că, tehnic, am securizat frontierele, are cineva idee de ce podul de flori a devenit podul paşapoartelor pentru oameni fără reşedinţa în România, dar şi podul contrabandei cu fel de fel de mărfuri? Că frontiere sigure înseamnă grăniceri şi vameşi vigilenţi şi, desigur, incoruptibili.
