Ieri a fost publicat în sfârşit Acordul de constituire şi funcţionare a Alianţei pentru Integrare Europeană, semnat de cei trei lideri politici: Vlad Filat, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu. Dacă acest lucru s-ar fi făcut mai devreme, hărțuiala verbală dintre şefii partidelor din coaliţie – o tachinare care a transpirat, din păcate, la scurt timp de la anunţul formării noii puteri – s-ar mai fi atenuat. Astfel, liderul liberal Mihai Ghimpu a ţinut să afirme, public, ca pe o veste foarte importantă pentru naţiune, că nu are relaţii prea cordiale cu Vlad Filat. Şi a adăugat că dacă lucrurile nu vor merge cum se cuvine, el va povesti şi alte detalii picante din culisele Alianţei. În replică – întrucât oamenii politici moldoveni înţeleg că trebuie să comenteze orice, şi mai ales ţin să aibă ultimul cuvânt –, prim-ministrul Vlad Filat a observat în cadrul unui talk-show că nici el nu este prieten cu Mihai Ghimpu și că în politică în general nu prieteniile contează, ci rezultatele unei guvernări.
Ce să spunem? Probabil așa înțeleg politicienii noștri pro-europeni să asigure o atmosferă calmă, favorabilă înfăptuirii unui ambițios program de guvernare, care ar trebui, cel puţin în teorie, să salveze Moldova de sărăcie și să realizeze, nu-i așa?, schimbarea până la capăt. O imaturitate ce pare iremediabilă în raport cu problemele arzătoare ale Basarabiei.
Or, aceste probleme, despre care vorbim, nu prea ţin seama de „ritualurile” interne ale Alianţei. Amânarea sau încercarea de a le escamota va submina întregul demers al noii guvernări, va compromite europenizarea Moldovei. Să luăm, spre exemplu, debandada din sistemul farmaceutic moldovenesc – un adevărat cartel monopolist, care demolează, nu ameliorează sănătatea oamenilor. Presa a folosit chiar termenul „genocid” cu referire la prețurile din farmacii. Cum se poate ca într-o ţară care îşi exhibă sărăcia, preţurile la medicamente să fie sensibil mai mari decât la toţi vecinii Republicii Moldova?
Scandalos este faptul că, ani în șir, guvernele de la Chișinău, comuniștii, dar și succesorii lor au tolerat abuzurile de pe piața farmaceutică din Moldova. Poliția economică, Centrul Anticorupție se făceau că nu le observă. Actuala putere susține că a reușit deja să impună o ieftinire a medicamentelor, însă dacă nu vor fi demontate mecanismele vicioase de formare a acestor prețuri exagerate, situația în farmacii va reveni rapid la punctul inițial.
O altă problemă stringentă o constituie scumpirea bruscă a carburanţilor, care va declanșa o explozie a preţurilor şi la alte produse de bază. Importatorii dau vina pe bursele internaționale, însă argumentul lor pare mai degrabă un pretext menit să acopere niște scheme frauduloase. Noua guvernare încă nu a explicat ce monopoluri sofisticate şi toxice există în Basarabia la importuri, de ce 1 kg. de carne costă mai mult la noi decât într-un oraş din Germania, în timp ce salariile sunt de 10 ori mai mici.
Partidele de la putere vor trebui să-și curețe rândurile de corupți și să înceteze cu favorurile acordate unor firme clientelare. A invoca legile capitalismului și a permite monopoliștilor să-și facă de cap, sugrumând competiția onestă, înseamnă o batjocură la adresa cetățenilor. Lumea nu e naivă. Eforturile de eliminare a afacerilor oneroase din economie, firește, ar putea să provoace tensiuni în sânul Alianței, dar aceste disfuncții vor fi mai ușor suportate de populaţie, în numele unei cauze bune, pentru succesul reformei, şi nu pe motivul pueril că X nu-l suportă pe Y doar pentru că nu se potrivesc la caractere.
