Linkuri accesibilitate

Premizele unor prețuri formate corect


Sorin Hadârcă
Sorin Hadârcă

Sorin Hadârcă: Un control ar putea depista imediat pe cel cinstit de cel necinstit.


De ce ţi-e frică, aceea pică. Potrivit sondajelor de opinie, majoritatea moldovenilor se tem, în primul rând poate, de creşterea preţurilor şi de pierderea locului de muncă. Astăzi membrii cabinetului de miniştri sunt invitaţi să prezinte premierului, într-o şedinţă specială, soluţii pentru a mai opri din galop scumpirile… Cum se explică în general scumpirile şi ce soluţii pot exista? Vom discuta în această dimineaţă cu cunoscutul economist Sorin Hadârcă …

Europa Liberă: Deşi, de la o seamă de vreme, multora nici prea le vine să iasă din casă dimineţile de frică să nu se ciocnească de nişte noi scumpiri… În general, dle Hadârcă - pentru despre asta ne propusesem să discutăm – de ce se produc scumpirile, că doar n-o fi doar spiritul hrăpăreţ la mijloc…

Sorin Hadârcă:
Aici este chiar şi un mic paradox. În principiu, există o limită a scumpirilor şi astea sunt veniturile pe care le avem. Deci, trebuie undeva să facem abstracţie de ceea ce ne şochează din stradă şi să gândim în termeni economici. Dacă ar fi să se scumpească totul, noi cum am face faţă situaţiei? Deci, consumăm mai puţin. Şi atuncea, consumând mai puţin, punem şi o limită a acestor scumpiri, pentru că vânzătorii sunt nevoiţi să-şi micşoreze preţurile, pentru că rămân cu aceleaşi interese – vor să vândă. De fapt, aceasta este regulă economică universală, însă există şi particularităţi şi cred că despre ele este mai interesant să vorbim pentru ascultătorii de la această oră matinală...

Europa Liberă: Cu alte cuvinte, dacă se menţin niştre preţuri destul de ridicate, prin urmare există cibneva care le acceptă şi are posibilitatea. Cu toate că numărul nefericiţilor, ca să spun aşa, care îşi pun pofta în cui este probabil de asemenea în creştere?

Sorin Hadârcă:
Ştiţi ce trebuie să realizăm aici? În Moldova sunt câteva motoraşe posibile ale creşterii preţurilor. În primul rând sunt remitenţele care vin de peste hotare. Volens-nolens, acestea duc la o majorare a veniturilor disponibile ale populaţiei. În ultimul timp, acest factor nu este atât de pronunţat ca în trecut, când ele creşteau anual cu 30-40 la sută şi respectiv puneau o presiune foarte mare inflaţionistă asupra pieţei din R. Moldova.

O altă sursă ar putea fi majorarea salariilor, care, de asemenea, creând, aşa, un gen de bunăstare, ne panalizează prin faptul că, uite, consumând mai mult, preţurile încep lejer-lejer să crească. Aici Banca Naţională are cum să tempereze această creştere. Practic, punând un preţ mai mare asupra banului, ridicând rata dobânzii, reuşeşte să scadă din pofta aceasta de a cumpăra.

Europa Liberă: Deci, dv. vorbiţi despre un instrument monetar care poate reduce şi până unde poate reduce şi presiunea inflaţionistă şi în ultimă instanţă toate celelalte...

Sorin Hadârcă:
Păi, în fond, instrumentul acesta funcţionează bine în orice situaţie, însă aicea atenţie, fiindcă noi vorbim acuma la nivelul abstract despre nivelul general al preţurilor. Când spunem inflaţie, trebuie să ne dăm seama că aicea este un coş de consum care este reprezentat de câteva grupuri de mărfuri, care sunt mai des procurate de oameni. Mai mult decât atât, privind la un nivel şi mai micro, sunt mărfuri care vor fi receptive la schimbările pe care le face Banca Națională cu politica sa şi sunt mărfuri care vor fi absolut indiferente la ceea ce face BN. De exemplu, nmărfurile de import, da? Dacă se scumpeşte benzina, motorina la nivel mondial, ce n-am face noi cu politica noastră monetară, preţurile vor urma această tendinţă universală de scumpire.
Expertul Sorin Hadârcă


Europa Liberă: Dle Hadârcă, am observat că unii economişti recomandă, de exemplu, ca soluţie deprecierea leului în limitele rezonabilului în raport cu dolarul. Vedeţi şi în asta o soluţie?

Sorin Hadârcă:
Este un băţ cu două capete, pentru că deprecierea în principiu tot crează presiuni inflaţioniste. Pentru că vă daţi seama, dacă leul devine brusc mai ieftin, mai moale, tot ce cumpărăm noi într-o perioadă oarecare devine mai scump pentru noul val de achiziţii de import.

Europa Liberă: Bani mai mulţi în tarife, în preţurile pentru produse, bunuri nu aduc fericirea nici cetăţeanului şi nici guvernanţilor… Iată că premierul Vlad Filat s-a văzut nevoit să convoace astăzi o şedinţă în problema preţurilor… De fapt, ce poate face guvernul pentru a ţine în frâu preţurile, ce măsuri, instrumente are la îndemână, că doar frazele, apelurile uneori categorice ale premierului nu cred că sunt chiar suficiente?

Sorin Hadârcă:
Ei, aicea sunt o serie de lucruri pe care guvernul chiar este bine să le facă pentru că politica monetară pe care o aplică Banca Națională nu este suficientă.

O zonă de intervenţie a guvernului sunt monopolurile. Acolo unde nu există o piaţă care ar determina care este preţul corect pentru o marfă, statul intervine reglementând care ar trebui să fie preţul normal. Avem acest lucru întâmplându-se în zona energetică, unde avem o instituţie specializată a statului, ANRE, care stabileşte care ar fi tarifele normale pornind de la cheltuielile reale pe care le suportă furnizorii de energie.

O altă zonă de intervenţie a statului este protecţia concurenţei. Adică, ştiţi, de fapt, ca piaţa să funcţioneze, ca preţurile să fie optimale, să nu fie preţuri de cartel, să nu fie preţuri într-un fel umflate de unii cumpărători care deţin o situaţie monopolistă, deşi nu ar trebui să existe premize pentru aşa ceva, ei atuncea preţurile se comportă un pic mai ciudat. Şi este Agenţia naţională pentru protecţia concurenţei care ar trebui să vadă dacă aceste situaţii se întâmplă, de ce au loc ele, dacă se manipulează cu preţurile atuncea trebuie împărţite companiile, eventual permisă intrarea unor noi companii pe piaţă astfel încât situaţia să se normalizeze.

O cale de soluţionare care mie nu mi se pare întotdeauna cea mai optimală este reglementarea formării preţurilor. Există o practică internaţională destul de vastă la acest capitol, nu este ceva care nu se aplică, cum ar fi la diferite produse importante din punct de vedere strategic, pâinea, laptele, medicamentele, se reglementează mecanismul de formare a preţurilor. Cu alte cuvinte se spune că, OK, deci vânzarea este liberă, preţul îl determinaţi singuri, însă marja aceasta de profit care se aplică în cazul vânzătorului nu poate fi mai mare decât atâtea şi atâtea procente...

Europa Liberă: Dle Hadârcă, vreau să vă întrerup aici şi să vă întreb: de ce nu se aplică aceiaşi logică la toate bunurile, serviciile, sau intrăm în zona dragă PCRM-ul mai degrabă în acest caz.

Sorin Hadârcă:
Ştiţi, mie bucata asta de conversaţie îmi este foarte interesantă pentru că mă provoacă ca economist, dar nu ştiu pe cât de uşor este celor care ne ascultă ca să înţeleagă. Însă un lucru pe care cred că trebuie să-l realizăm la acest capitor este că reglementarea pe această cale administrativă a prețurilor ne penalizează din altă parte.

Europa Liberă: Cum?

Sorin Hadârcă:
Nu toată lumea poate face la astfel de condiţionalităţi: majorezi, dar doar cu atâta. Deci, este un gen de restricţie, iar piaţa la restricţie reacţionează ca la o barieră de a intra, de a activa pe această piaţă. Pentru cineva care s-a stabilizat, poate că această marjă reglementată a profitului este OK. Pentru cineva nou care abia vrea să intre în afaceri, poate că este un risc şi atunci el spune: o, domnule, atunci nici nu mă apuc de acest business!

Prin urmare, efectul natural al astfel de reglementări este că pe piaţă rămân doi, trei, patru jucători, care deja e o problemă mai mare chiar decât acele preţuri despre care vorbeam anterior. Faptul că sunt puţini, într-un fel facilitează înţelegerile între ele, facilitează partajarea intereselor pe anumite segmente ale pieţei...

Europa Liberă: Deci, se înşeleg mai uşor. Dar dle Hadârcă, guvernul pare că intenţionează să-şi îndrepte privirile supărate spre, cum a spus dl Filat – „cei care speculează şi majorează preţurile în circumstanţe grele". De fapt cum poate fi deosebit negustorul cinstit de cel ispitit să facă bani mai mulţi prin speculă?

Sorin Hadârcă:
Eu cred că aşa, la ochi, este mai greu de apreciat. Însă un control ar putea depista imediat pe cel cinstit de cel necinstit. Dacă formarea preţurilor este reglementată şi se spune că, uite, în această zonă nu poţi aplica o marjă mai mare de 15 procente, atuncea dacă ne uităm în contabilitatea firmei nu putem să găsim un profit mai înalt de 50 de procente fiindcă asta ar arăta că alta este sursa. Deci, el nu poate exista, nu poate să fie profituri de 50 de procente atunci când se admite o creştere de doar 15 procente. Deci, cred că asta este soluţia, deşi cum spuneam anterior e o soluţie care vine cu un cost, însăcare se manifestă ceva mai târziu.

Europa Liberă: Tocul costă în viaţa asta... Formula cea mai des auzită de revoltă, atunci când preţurile cresc, este că respectivele preţuri sunt ca la lumea bogată occidentală, iar salariile, pensiile rămân cele amărâte moldoveneşti, ca să spunem aşa… De fapt, cum se explică acest lucru şi – tot aici – ce se poate face pentru a diminua decalajul dintre iată preţuri ca la Roma şi salarii ca la Belicenii Mari?

Sorin Hadârcă:
Ei, aicea ce se poate face este să fie ajutată acea parte a populaţiei care se confruntă cu dificultăţi mai mari, care face mai greu faţă situaţiei. De aceea s-a produs o schimbare destul de importantă în felul cum statul administrează acest ajutor social. Mai înainte criteriul de triere, deci cine are nevoie de ajutor, erau tot felul de categorii. Dacă omul este în etate, dacă este pensionar, dacă este veteran, dacă este o victimă a Cernobâlului, atunci el automat era eligibil ca să beneficieze de anumite compensaţii sociale. Ceea ce se primea este că nu toţi din aceşti oameni erau în mod neapărat săraci, deci, eventual, puteau face faţă independent majorării preţurilor.

Acuma schimbarea de esenţă care s-a produs este că ajutorul social urmează să fie administrat în baza testării veniturilor. Deci, cei care sunt săraci depun o cerere, că vor să primească un astfel de ajutor, lor li se acordă acest ajutor, însă există şi nişte inspectori sociali care din când în când o să urmărească dacă într-adevăr aceştia sunt oameni care nu au maşină, care locuiesc într-o locuinţă simplă, care nu au surse evidente de venit, deci este o metodologie care permite să fie demonstrat acest lucru. Şi aicea ceea ce se realizează este ca acest ajutor social care de fapt sunt nişte bani strânşi de la contribuabili şi sunt administraţi celor mai nevoiaşi decât noi, să fie acordaţi foarte țintit. Să-i primească exact cei care au nevoie de aceşti bani.

Europa Liberă: Aşa să ne audă toţi cei care distribuie banii. Dle Hadârcă, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG