Programul „PARE 1+1” este un program menit să încurajeze moldovenii întorşi din străinătate să-şi investească banii într-o afacere acasă. Discutăm în această dimineaţă cu Adrian Duca, un tânăr din oraşul Ungheni, unul dintre beneficiarii programului „PARE 1+1” şi cu Iulia Ibanji, director general la Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.
Adrian Duca este un tânăr din oraşul Ungheni, care şi-a deschis o afacere cu banii trimişi de părinţii plecaţi la muncă în Italia, dar şi cu asistenţă din partea guvernului. Afacerea lui Adrian Duca, un cabinet de ecografie în cadrul unui centru medical, este de 400 de mii de lei. El a scos din buzunar doar jumătate din sumă, pentru că la fiecare leu investit statul a venit cu încă unul. Mai multe aflăm chiar de la Adrian:
Europa Liberă: Banii pe care i-aţi investit de unde îi aveţi? Aţi fost dvs peste hotare?
Adrian Duca: Nu, nu am fost eu peste hotare. Familia mea este acolo, părinţii şi fraţii mei, toţi sunt în Italia. Cu ajutorul lor am investit în procurarea unui aparat ultrasonograf modern.
Europa Liberă: Ce au spus părinţii când aţi venit cu această idee?
Adrian Duca: În primul rând, s-a pus întrebarea dacă va fi rentabilă afacerea, pentru că am investit o sumă considerabilă de bani. Am analizat concurenţa. Părinţii m-au susţinut şi mă susţin în continuare.
Europa Liberă: Ei vă mai trimit bani pentru afacerea dvs?
Adrian Duca: Nu, afacerea deja este pornită. Acum încerc să recuperez investiţia pe care am făcut-o. Consider că afacerea va dura pentru că este ceva foarte necesar în raionul Ungheni. Primim această mulţumire şi de la populaţia care vine şi se consultă în cadrul centrului. Oamenii nu mai trebuie să facă un drum până la Chişinău, preţurile sunt reduse comparativ cu centrele private din capitală.
Europa Liberă: Cum stă Ungheniul la capitolul servicii medicale?
Adrian Duca: Cererea este foarte mare, populaţia a fost nevoită să se deplaseze în cele mai dese cazuri la Chişinău. Lipsă de clienţi nu ducem. Lucrăm în baza programării, fiecare telefonează, vine, se programează, astfel evităm cozile, nervozitatea.
Europa Liberă: Câte locuri de muncă aţi deschis deja?
Adrian Duca: Acum lucrează 10 medici. Câţiva din ei lucrează prin cumul. Unul vine în partea sa de zi şi îşi face lucrul său la laborator, altul vine la cabinetul ecografic.
Europa Liberă: Ce le lipseşte moldovenilor plecaţi la muncă peste hotare care fac bani în străinătate şi se întorc acasă? Studii, îndrumare? Pentru că bani îmi dau seama că pot să îşi pună deoparte.
Adrian Duca: Posibil că le lipsesc cunoştinţele despre ce este nevoie pe piaţa internă, le lipsesc acele calităţi şi abilităţi de antreprenoriat, posibil şi susţinerea din partea statului în unele direcţii de activitate.
Europa Liberă: De exemplu?
Adrian Duca: Dacă majoritatea lucrează în construcţii, revenind acasă este greu să iniţiezi o afacere în acest domeniu pentru că piaţa este suprasaturată. De aceea ei rămân în situaţia că nu ştiu ce să întreprindă.
Europa Liberă: Dle Duca, cum rămâne cu corupţia?
Adrian Duca: „Până la moment nu am avut probleme cu asemenea cazuri, sper că nici nu vom avea. Chiar ar fi un obstacol pentru mulţi de a reveni acasă şi de a iniţia o afacere, pentru că se tem de corupţioniştii care sunt şi încă nu este clarificată problema până la capăt.
Schimbarea mentalităţii este în primul rând necesară pentru noi, de altfel orice schimbare de putere nu ar însemna decât persoane noi în acelaşi sistem vechi, astfel aceste vicii ale societăţii nu vor fi excluse niciodată”.
*
Europa Liberă: Cum va dati seama daca oamenii care cer credite chiar au de gind sa faca ceea ce promit si nu va trag pe sfoara?
Iulia Ibanji: Pornim de la aceea ca oamenii care se intorc în Republica Moldova sunt foarte seriosi, şi chiar intenţionează să lanseze o afacere. Intenţionează să-şi asigure viitorul lor şi a copiilor lor. Cea mai importantă este mapa şi toate documentele pe care ni le prezintă migrantul, inclusiv business-planul, unde se vede absolut tot tabloul necesar de a face o analiză financiară si de perspectivă, chiar si capacitatile migrantului de a gestiona o afacere.
Europa Liberă: Dar chiar si un om bine-intenţionat ar putea suferi eşec. Cum veţi proceda in cazul in care afacerea nu ar merge?
Iulia Ibanji: Programul PARE 1+1 presupune 4 componente. Pornind de la componenta mediatizare, componenta 2 este instruirea propriu-zisă pe module pe o durata de 10 zile care, ati vazut si dumneavoastră, ca are acum loc la ODIMM. Componenta 3: după o instruire in domeniul antreprenorial, după o sesiune de intrebari-răspunsuri de o viziune „ce e asta a face business in Republica Moldova” după o perioada de lipsire din ţară de 7-10 ani, vine componenta 3 – finanţare.
Migrantul, cu planul sau de afaceri, vine si ne demonstrează viitoarea viabilitate a viitoarei afaceri. Dacă planul este real, migrantul incearcă să pornească afacerea, sa investească. La fiecare leu investit de migrant in program – se mai alocă 1 leu. Apoi apare componenta monitorizare. Pe parcursul de 2 ani de zile organizaţia va ghida şi monitoriza activitatea intreprinderii create de 1 lucrător migrant. Această componentă are si scopul de minimizare a riscurilor de eşec, pentru ca analiza arată că primii 3 ani de zile sunt cele mai riscante pentru intreprinderile incepătoare. Noi o sa fim alături, migrantul va fi consultat, sfătuit.
Europa Liberă: Ce afaceri preferă să iniţieze moldovenii care au lucrat peste hotare?
Iulia Ibanji: Vreau sa spun ca migrantii nostri se intorc cu o gama foarte larga de idei de afaceri in toate domeniile, inclusiv si care sunt un know-how al inovaţiei, sau care nu mai erau piaţa Moldovei. Vreau să spun, chiar m-au intrebat multi, daca au sa fie atit de multi doritori, daca in Republica Moldova chiar se poate face ceva, mentioneză că sondajele in rindul migrantilor au arătat ca 70 la sută din ei au de gind sa se intoarca acasa si 12 la sută vor sa investească.
Acum vreau sa va spun ca dupa analizele care efectuate recent, pentru ca deja avem consultati peste 500 de migranti, tabloul arată aşa: sunt doritori de a investi foarte mult in agricultură, in instalarea frigiterelor si depozitelor de păstrare, instalarea serelor, altoirea butaşilor după tehnologie franceză, in apicultură, sunt interesati in creşterea melcilor. De asemenea, avem persoane care au intentii de a deschide minifabrici de ingheţată, utilizind tehnologia intaliană, brutării, patiserii, nu mai spun de constructii, prelucrarea sticlei, lemnului, turism, cusătorii de haine.
Europa Liberă: Din câte am inteles, chiar si le dumnevoastră, beneficiarii programului fac acum o scoala de antreprenoriat. Ce invata ei? Teorie pură, legislatie sau mai invata si lucruri practice, cum ar fi, de exemplu, cum sa se apere de birocratie excesivă, controale nejustificate, de diverse presiuni. Asta, in general, se poate invăţa? Sau fiecare intreprinzător trebuie sa calce pe aceste greble?
Iulia Ibanji: Desigur ca se poate. La cursurile de 10 zile ei invata si teorie si practică. In faţa lor vin persoane experimentate, care au lucrat si in domeniul antreprenorial, nu doar citesc lectii. Se incepe cu legislatia in vigoare, ce a apărut nou, ce presupune legislatia şi procesul de la instituirea unei afaceri, inregistrarea, lichidarea ei. Toate se pot invăţa. In primul rind toti antreprenorii trebuie sa stie ce drepturi au, sa cunoască legislatia. Absolut in fiecare caz sunt drepturi ale antreprenorului si ale celui care reprezintă statul, sau birocratii, asa cum sunt numiti de antreprenori.
In cazul când cunosti foarte bine legislatia, procedurile reglementările – te poti apăra de aceeasi birocratie si coruptie. Intr-adevăr, se discută foarte multe. 70 la sută sunt intreprinderi incepătoare, adica acei migranti care au venit si acum startează, dar 30 de procente sunt intreprinderi la extindere, adica cei care au avut o intreprindere, au avut poate nişte cazuri neplăcute ce i-au facut sa stopeze si sa plece peste hotare, sau chiar activează aici, dar feciorul sau mama este inca peste hotare, pentru ca 70 la sută chiar sunt migrantii. 30 la sută sunt rudele de gradul 1. Asta ne arata tabloul. Impreună participind la cursurile acestea de instruire de 10 zile, li se mai schimba opinia, mai spun istorii din viaţa si incep am dejchioca la trainingul acesta impreuna cu expertii. Normal că discută şi despre cum ar trebui sa se comporte antreprenorul intr-o situatie cand vine un control sau cineva vrea ceva pentru a da un certificat sau o autorizatie.
Europa Liberă: Veti mai accepta si in continuare dosare pentru finanţare?
Iulia Ibanji: Programul pilot PARE 1+1 este preconizat pentru 2 ani de zile, 2011-2012, noi in continuare non-stop primim dosare, formam grupe, instruim, incheiem acorduri de finanţare, porneşte investiţia, monitorizarea şi tot aşa 2 ani.
