23 ianuarie 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Horia Roman Patapievici)
Manipulări, conspiraţii.
În decembrie trecut, cercetările penale privind mimeriada din ianuari 1999 au fost încheiate. Si doi procurari militari de la Curtea Militară de Apel au remis rechizitoriul întregii afaceri. Textul rechizitoriului se întinde pe aproape 100 de pagini cu 252 de persoane citate ca părţi vatamate şi 544 ca martori. În ediţia sa de luni Evenimentul Zilei publică sub titlul „Cifrul lui Cozma” un material bazat pe acest rechizitoriu.
Materialul este organizat în jurul a doua constatări de anchetă. Prima este că pe tot parcursul mineriadei din 1999, în momentele cheie, Miron Cozma a primit, prin telefon, mesaje cifrate şi că acţiunile sale par a fi fost conduse dintr-un centru de coordonare unic. A doua este ca 3 dintre liderii sindicali anchetaţi, sunt, prin afiliere, membrii unei aşa numite „asociatii internaţionale a Muncitorilor”. O organizaţie troţkistă care se pronunţă împotriva NATO şi a integrării europene şi care, prin vocea preşedintelui ei, un cetăţean francez, i-a felicitat in februarie 1999 pe mineri pentru modul în care au acţionat la mineriadă.
Aceste doua informaţii readuc în discuţie tema centrală a dezbaterii publice din ultimii 10 ani. Cine sau ce, se află în spatele evenimentelor care ne-am marcat in chip atît de nefast ieşirea din comunism şi care ne-au transformat tranziţia spre o societate liberă şi capitalism într-o boală chinuitoare, de care nu mai vrea să audă nimeni. Cine sau ce este responsabil de luptele de stradă dintre armată şi aşa zişii terorişti, de conflictul inter etnic de la Tirgu Mureş din martie ʼ90, de toate acţiunile pretins populare care au avut ca efect deturnarea şi zădărnicirea privatizării?! De toate acele evenimente care au făcut din ţara noastră, în ochii lumii, o ţară nesigură, şovină, naţionalistă , violentă şi primitivă ?
Impresia noastră, a cetăţenilor de rînd este că suntem manevraţi din culise de forţe al căror nume nu îl cunoaştem. Fireşte, identificarea acestor forţe cu fosta Securitate s-a impus aproape de la sine. Fiecare dintre noi, in diferite ocazii s-a folosit de explicaţia cu fosta Securitate. (...)
Slăbiciunea acestei explicaţii este ca mai degrabă consolează decît explică. Atăta timp cît nici un terorist nu a putut fi adus înaintea justiţiei şi cîtă vreme nu cunoaştem structura ce a organizat gherila urbană care a făcut peste 1000 de victime într-o singură săptămînă, noi nu ştim de fapt nimic despre terorişti, dacă ne multumim doar să afirmăm că fosta Securitate este responsabilă. [...]
La fel este şi cazul cel mai recent, al Fondului Naţional de Investitii. Stim azi că 48 dintre cei 50 de şefi de filiale ai FNI erau foşti ofiţeri de securitate. Sugestia imediată este că Fondul era o întreprindere a fostei Securităţi. Însă, afirmaţia aceasta e condamnată să rămînă vidă, atîta timp cît nu aflăm în mod precis care este structura de coordonare a acestei întreprinderi securistice atăta timp cît nu ştim de unde acţionează această structură şi care sunt legăturile acesteia cu instituţiile statului post comunist şi cu partidele politice, care, prin acţiunea lor parlamentară s-au opus deconspirării activităţiilor fostei Securităţi.
În ciuda informaţiilor surprinzătoare pe care ni le oferă, rechizitoriul privind mineriada din ianuarie 1999, se opreşte, din păcate, la acelaşi prag. Dacă Miron Cozma a fost într-adevar „teleghidat” prin mesaje cifrate, atunci, neapărat ar trebui să ni se spună şi cine îi transmitea aceste mesaje. Altfel spus, dacă mineriada a fost cu adevarat o conspiraţie, aşa cum pare să sugereze rechizitoriul celor doi procurori, atunci ar trebui ca investigaţia să caute răspuns la următoarele întrebări: cine a organizat mineriada, cu ce mijloace, cîţi oameni au fost implicaţi în conspiraţie, ce legături au existat între conspiratori şi instituţiile statului, în fine, care a fost implicarea serviciilor secrete. Va îndrăzni însă cineva să conducă ancheta spre răspunsul la aceste întrebări ?!
