Aderarea României la spaţiul Schengen va fi amânată din cauza nereformării justiţiei şi a corupţiei, în ciuda protestelor autorităţilor care susţin au realizat criteriile tehnice convenite în procesul de aderare, iar argumentele privind carenţele amintite nu se încadrează în tratat. De la înălţimea senectuţii senine, istoricul Neagu Djuvara crede că adevăratul motiv al amânării este neîncrederea în structura întregii noastre funcţionări şi reputaţia de corupţie pe care o avem. La capitolul reformarea justiţiei şi al luptei cu corupţia nu stăteam bine nici în 2007, dar am fost primiţi în Uniune cu promisiunea rezolvării acestor probleme. N-am făcut-o convingător, când nu ne-am fofilat. Ce încredere poţi avea în măsurile implementate de Ministerul de interne, minister agitat periodic de scandaluri de corupţie, când nici forul legislativ al ţării nu este scutit de suspiciuni şi de scandaluri?
Au fost date publicităţii declaraţiile de interese ale aleşilor în baza legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Pentru transparenţă, fiecare paralmentar este ţinut să declare dacă el, soţul, copiii majori sau părinţii săi ori ai soţului au derulat sau derulează contracte finanţate din bani publici, direct sau prin societăţii comerciale la care sunt asociaţi ori acţionari. Lege este menită să-i ferească pe aleşi de ispită. Dar, surpriză, 72 de parlamentari, 24 de senatori şi 48 de deputaţi, fac afaceri cu statul în valoare de peste 258 de milioane de euro. Cum majoritatea este din arcul guvernamental, 26 din PDL şi 9 din UDMR, te-ai fi aşteptat la dezbateri furtunoase şi proteste viguroase ale opoziţiei. Dar, nimic! Normal, în barca afacerilor cu statul se află şi 23 de parlamentari ai opoziţiei, 18 de la PSD şi 15 de la PNL. De fapt, afacerile merg simetric cu repartizarea mandatelor, alături de parlamentari din PDL, UDMR, PSD şi PNL, se află şi reprezentanţi ai conservatorilor, progresiştilor, independenţilor şi minorităţilor. Pe scurt, toţi o apă şi-un pământ.
Poate afacerile parlamentarilor cu statul sunt curate ca lacrima. Şi în cazul lor funcţionează prezumpţia de nevinovăţie. Însă cînd vezi că grosul afacerilor, unele cu bani europeni, se derulează în colegiile în care au fost aleşi, nu poţi să nu întrebi dacă unele n-au fost discret sprijinite de cei interesaţi. Aici ar trebui să intervină Agenţia de Integritate. Însă procedurile sunt lungi şi greoaie. Iar cu un avocat bun se pot prelungi până la sfântul Aşteaptă. Probă, odiseea lui Adrian Năstase, cu casele, cu chinezăriile lui şi cu moştenirile lăsate de mătuşa Tamara. Iar colegii lui, parlamentarii, de toate culorile politice, au făcut tot ce le-a stat în putinţă să nu i se ridice imunitatea pentru a îngăduii justiţiei sa-l cerceteze. S-ar putea să fie nevinovat, însă asupra acestui fapt doar justiţia se poate pronunţa. Şi Justiţia nu poate, biata de ea. Legată la ochi, ba chiar şi surdă, nici Parlamentul n-o lasa!
Mai mult, printr-o şmecherie de zile mari, recent, parlamentarii au votat o lege, în condiţii cel puţin dubioase, prin care avocaţii nu mai răspund penal daca instigă clienţii la mită, trafic de influenţă, fals, evaziune fiscală, mărturie mincinoasă, deşi acestea sunt infracţiunile cel mai des săvârşite în această profesie. Penal, răspunde clientul, avocatul nu!
Parlamentarii puterii şi ai opoziţei au votat legea cot la cot, a şi fost promulgată de preşedinte, produce efecte juridice, şi retroactive, deoarece în penal se aplica legea mai favorabila. Primul beneficiar s-ar putea să fie senatorul-avocat Costică Voicu (PSD), unul din parlamentarii arestaţi în timpul exercitării mandatului şi care are acum şansa să scape cu o pedeapsă mai mică. Dacă va fi găsit vinovat!
Dacă aşa merg lucrurile Parlament de ce să ne mirăm că instanţele europene nu au încredere în autortităţile de la Bucureşti?
Au fost date publicităţii declaraţiile de interese ale aleşilor în baza legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Pentru transparenţă, fiecare paralmentar este ţinut să declare dacă el, soţul, copiii majori sau părinţii săi ori ai soţului au derulat sau derulează contracte finanţate din bani publici, direct sau prin societăţii comerciale la care sunt asociaţi ori acţionari. Lege este menită să-i ferească pe aleşi de ispită. Dar, surpriză, 72 de parlamentari, 24 de senatori şi 48 de deputaţi, fac afaceri cu statul în valoare de peste 258 de milioane de euro. Cum majoritatea este din arcul guvernamental, 26 din PDL şi 9 din UDMR, te-ai fi aşteptat la dezbateri furtunoase şi proteste viguroase ale opoziţiei. Dar, nimic! Normal, în barca afacerilor cu statul se află şi 23 de parlamentari ai opoziţiei, 18 de la PSD şi 15 de la PNL. De fapt, afacerile merg simetric cu repartizarea mandatelor, alături de parlamentari din PDL, UDMR, PSD şi PNL, se află şi reprezentanţi ai conservatorilor, progresiştilor, independenţilor şi minorităţilor. Pe scurt, toţi o apă şi-un pământ.
Poate afacerile parlamentarilor cu statul sunt curate ca lacrima. Şi în cazul lor funcţionează prezumpţia de nevinovăţie. Însă cînd vezi că grosul afacerilor, unele cu bani europeni, se derulează în colegiile în care au fost aleşi, nu poţi să nu întrebi dacă unele n-au fost discret sprijinite de cei interesaţi. Aici ar trebui să intervină Agenţia de Integritate. Însă procedurile sunt lungi şi greoaie. Iar cu un avocat bun se pot prelungi până la sfântul Aşteaptă. Probă, odiseea lui Adrian Năstase, cu casele, cu chinezăriile lui şi cu moştenirile lăsate de mătuşa Tamara. Iar colegii lui, parlamentarii, de toate culorile politice, au făcut tot ce le-a stat în putinţă să nu i se ridice imunitatea pentru a îngăduii justiţiei sa-l cerceteze. S-ar putea să fie nevinovat, însă asupra acestui fapt doar justiţia se poate pronunţa. Şi Justiţia nu poate, biata de ea. Legată la ochi, ba chiar şi surdă, nici Parlamentul n-o lasa!
Mai mult, printr-o şmecherie de zile mari, recent, parlamentarii au votat o lege, în condiţii cel puţin dubioase, prin care avocaţii nu mai răspund penal daca instigă clienţii la mită, trafic de influenţă, fals, evaziune fiscală, mărturie mincinoasă, deşi acestea sunt infracţiunile cel mai des săvârşite în această profesie. Penal, răspunde clientul, avocatul nu!
Parlamentarii puterii şi ai opoziţei au votat legea cot la cot, a şi fost promulgată de preşedinte, produce efecte juridice, şi retroactive, deoarece în penal se aplica legea mai favorabila. Primul beneficiar s-ar putea să fie senatorul-avocat Costică Voicu (PSD), unul din parlamentarii arestaţi în timpul exercitării mandatului şi care are acum şansa să scape cu o pedeapsă mai mică. Dacă va fi găsit vinovat!
Dacă aşa merg lucrurile Parlament de ce să ne mirăm că instanţele europene nu au încredere în autortităţile de la Bucureşti?
