Zeci de copii cu rezultate mai puţin strălucite la şcoală au ajuns în ultimii ani, dintr-o inerţie de sorginte sovietică, în instituţii speciale. Trimiterea lor în şcolile auxiliare este o soluţie foarte uşoară pentru directorii de şcoli, primari şi profesori, care evită să lucreze cu elevii mai slabi la învățătură. Ţinuți ani întregi departe de comunitate, copiii aproape că nu se dezvoltă. În opt ani de aflare într-o astfel de instituţie ei reușesc să învețe cam tot atât cât învață un elev obișnuit în clasele primare, plus câteva materii legate de agricultură.
Stanislav Tcaci: „… de la şase ani şi am stat şase ani. Nu era bine. Acasă e cu mult mai bine. Acolo nu învăţam nimic. Era ca la grădiniţă, cântece, poezii… Erau şi băieţi cu care vorbeam. Erau şi copii care nu vorbeau, nu mergeau. Ne duceau întro clasă unde învăţam poezii, după care ne uitam la televizor, apoi la măncare şi la culcare”, spune Stanislav Tcaci, un copil de 14 ani, care a învăţat într-o asemenea instituţie auxiliară.
Acum doi ani, Stanislav a fost transferat la o şcoală de cultură generală din oraşul Străşeni. Pentru că nu putea merge şi fusese diagnosticat cu paralizie cerebrală, dar şi pentru că părinţii nu aveau unde locui, băiatul a fost dus la şcoala internat pentru copii cu handicap mintal din Orhei. Timp de şase ani cât s-a aflat acolo, Stanislav spune că nu a învăţat nimic. Acum, deşi este înscris în clasa a treia, el merge în clasa a şaptea împreună cu fratele său mai mic, care are grijă de el. Ca să recupereze materia, Stanislav învață la greu, dar se bucură că învață într-o școală normală şi locuieşte cu părinţii.
Stanislav Tcaci: „Sunt în clasa a şaptea cu fratele. Mă împac foarte bine. Am şi note de 10 şi de altele, numai nu doi. Sunt unii care răd de mine. Eu încep să merg şi la engleză”.
Valentin Crudu, şef de direcţie la Ministerul Educaţiei, recunoaşte că în ultimii ani o parte dintre copiii ajunşi în instituţiile auxiliare ar fi trebuit să înveţe în şcoli de cultură generală.
Conform normelor, în aceste comisii intră logopezi, psihopediatri, oligofrenopedagogi, psihologi şcolari şi învăţători de clasele primare. Aşa cum aceşti specialişti sunt deficitari, ministerul a permis comisiilor să activeze şi cu 2-3 membri, care, în plus, nu sunt remuneraţi pentru această activitate. Ministerul Educaţiei a anunţat că a iniţiat un program prin care vrea să reducă cu 50 la sută, până în 2012, numărul de copii aflaţi în instituţiile rezidenţiale. Până acum, spune Valentin Crudu, peste o sută de elevi au fost reintegraţi în şcolile obişnuite.
Valentin Crudu: „Numai în oraşul Marculeşti, scoala pentru copii cu handicap mintal, au fost reintregraţi în familiile lor şi trimişi în şcolile comunitare peste 30 de copii din cei 90 de copii care erau la începutul anului de studii 2009-2010. Sunt anumite probleme în ce priveşte adaptarea copiilor în şcoala comunitară, fiindcă ei s-au aflat întrun mediu închis, erau permanent tutelaţi. Practic nu făceau nimic în afară de ceea ce le spuneau educatorii” .
Evaluarea performanţelor şcolare ale copiilor din câteva instituţii auxiliare, efectuată de Ministerul Educaţiei şi UNICEF arată că peste 70 % dintre copii au fost trecuţi greşit în categoria celor cu retard mintal. Concluziile experţilor au determinat autorităţile să-şi revadă deciziile anterioare şi să iniţieze reintegrarea acestor copii în familiile şi comunităţile lor.
