Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a majorat tarifele la gaze şi căldură, dar nu în măsura în care au dorit furnizorii. Ce este însă ANRE – un avocat combativ al consumatorului sau o instituţie care asigură doar anestezia necesară în situaţia în care tarifele devin tot mai greu de suportat? Vom înţelege poate mai bine acest lucru, dar şi altele după discuţia pe care o vom avea în această dimineaţă cu dl Victor Parlicov, directorul general al acestei agenţii.
Europa Liberă: Dle Parlicov, ne ascultă acum o mulţime de oameni şi se poate paria că niciunul dintre ei nu este chiar încântat de majorarea – fie şi temperată un pic de ANRE – a tarifelor. Lor ce le putem spune: a fost sau este în general majorarea tarifelor la gaze şi căldură inevitabilă, în condiţiile în care capacitatea de plată a unei majorităţi a populaţiei rămâne aceeaşi, dacă nu cumva se şi subţiază?
Acuma, vrem noi sau nu vrem, vrea agenţia sau nu vrea, este obligată conform legii să ajusteze tarifele interne din R. Moldova ca să acopere acest preţ pe care trebuie să-l plătească „Moldovagaz” către „Gazprom”. Pentru că de altfel se acumulează datorii şi ne expunem riscului să fie sistată livrarea de gaze, sau limitată, sau să avem alte probleme.
Europa Liberă: Nimeni dintre cei care te obliga – direct sau indirect – să plăteşti mai mult pentru ceva nu s-a bucurat de dragoste prea pătimaşă sau pur şi simplu de dragoste. ANRE prin definiţie ar trebui să fie considerată un fel de avocat al intereselor consumatorilor… Ce-ar trebui să înţeleagă, să afle oamenii, încât să admită că nu ANRE pune cruce pe calitatea vieţii lor sau, cel puţin, pe tot mai mulţi bani ai lor?
Victor Parlicov: Eu cred că discuţia asta trebuie de divizat. Pentru că în primul rînd este o discuţie cu mult mai vastă decât doar tarifele. Pentru că în mod normal eu trebuie să vă spun că la noi în ţară tarifele sunt cu mult mai joase decât în ţarile vecine, majoritatea ţarilor europene. Totuşi, problema la noi nu este în tarife prea mari pentru că ele chiar sunt mai joase.
Problema mare la noi este că economia nu funcţionează aşa cum funcţionează în ţarile respective şi dacă ne uităm la PIB, ne uităm la salarii, vom observa că la ei sunt de câteva ori mai mari ca la noi, dar tarile sunt doar cu ceva procente mai mari ca la noi. Din cauza asta şi se primeşte acest decalaj şi la noi sunt tarifele atât de mult politizate.
Pe de altă parte, trebuie să muncim nu atât în direcţia - haideţi să facem ceva să reducem cumva tarifele. Pentru că nu e posibil în condiţiile preţurilor actuale la resursele energetice pe piaţa internaţională. Dar trebuie să muncim în direcţia creării locurilor de muncă, salariilor decente, să aibă bani bugetul din impozite şi taxce să plătească compensaţii şi pensii.
Acuma, vis-a-vis de rolul agenţiei legat de protecţia consumatorilor, pentru că avem şi acest rol. Agenţia, prin definiţie ca şi reglementator pe piaţa respectivă, trebuie să ia un rol echilibrat între a stabili tarifele la un nivel care acoperă necesităţile minime necesare ale furnizorilor şi a nu permite monopoliştilor (pentru că de aceasta sunt reglementaţi, pentru că sunt monopolişti pe aceste pieţe – şi „Moldovagaz”, şi RED-urile, şi „Termocom”-ul) a nu le permite să abuzeze de poziţia lor pe piaţă, monopolistă, şi să impună careva cheltuieli, să pună careva ineficienţe proprii pe seama consumatorului. Şi vreau să vă spun că chiar la stabilirea aceasta de tarife, agenţia a economisit consumatorilot circa 400 de mln. de lei. Asta trebuie s-o cunoaşteţi. Că solicitările iniţiale ale companiilor de de majorare a tarifelor erau cu mult peste ceea ce a aprobat agenţia. Asta e ceea ce reuşim noi să facem, asta e ceea ce ne stă în puteri, asta e ceea ce putem noi face reieşind din realităţile în care funţionează ţara noastră şi realităţile de preţuri internaţionale la resurse energetice.
Europa Liberă: Dar ce rost au scumpirile de vreme ce tot mai mulţi oameni nu vor achita facturile pentru că este peste capacitatea lor de plată ?
Victor Parlicov: Eu vreau să vă spun că nu trebuie să punem problema în felul acesta. Acuma se duc discuţii multe la tema reeşalonarea acestor datorii, la tema să fie permisă achitarea facturilor de pildă dacă vorbim de energia termică (care este cea mai usturătoare) nu numai în lunile de iarnă, dar pe parcursul întregului an. Cum se face şi în alte ţări. Pentru asta va fi nevoie să facem şi noi ajustări în metodologia noastră, dar nu atât în metodologie, cât în modul în care calculăm conform acestei metodologii.
Dar este important că anul acesta noi deja am ajuns practic la vârful preţurilor pe care trebuie să le plătim pentru resursele energetice. Eu cred că trebuie să aşteptăm anul acesta să vedem cum ne descurcăm. Eu am toată încrederea că R. Moldova se va descurca cu aceste preţuri. În schimb, în sfârşit, nu vom avea necesitatea să ne închinăm în faţa cuiva. Să umblăm cu mâna întinsă şi să spunem că, uite, la noi toată ţara depinde de politica cuiva externă de a ne da o reducere la preţul gazelor sau în altă parte.
Europa Liberă: Dv. vorbiţi de parcă aţi avea dacă nu garanţia, certitudinea, cel puţin speranţa că pe parcursul acestui an tarifele nu se vor mai majora...
Victor Parlicov: Da. Asta am avut în vedere. Pentru că acuma când am stabilit tarifele, inclusiv la gaze, dar în primul rând la gaze, de la care totul se trage, am luat în consideraţie preţul mediu anual la gaze (estimativ evident pentru că putem opera acum doar cu prognoze) şi cursul valutar mediu anual aşa cum îl prognozăm, cum îl vedem noi. De obicei prognozele noastre sunt destul de exacte. Adică eu chiar cred că în următoarele 11 luni, câte au rămas până la sfârşitul anului, nu vor interveni atât de bruşte schimbări pe piaţa produselor petroliere sau la cursul valutar care să impună o deviere a realităţii atât de mare faţă de ceea ce am programat noi în tarif, încât să fim nevoiţi să revedem tariflul. Adică la moment noi practic suntem convinşi că până la sfârşitul acestui an nu vor mai trebui ajustate aceste tarfie, nu vor mai trebui majorate. Nici la căldură, nici la gaze. Şi, respectiv, având un contract nou din anul 2012 (cel vechi expiră în anul acesta) sperăm să obţinem nişte condiţii mai bune, cum reuşesc să obţină şi restul ţarilor europene. Ca acest an să fie într-adevăr un an de pisc, un an cu cele mai înalte preţuri de care trebuie pur si simplu o dată să trecem şi după aia să ne simţim gospodari în ţara noastră.
Europa Liberă: O ştire bună, sperăm şi durabilă pentru consumatori iată în această dimineaţă. În general voiam totuşi să precizez, dle Parlicov, când se stabilesc tarifele, se ia în consideraţie cât de plină e punga consumatorului mediu, măcar sau se au în vedere doar pierderile, cheltuielile, toată bucătăria furnizorului, monopolistului ca să spunem aşa?
Victor Parlicov: Eu vreau să vă spun că întrebarea este foarte bună şi foarte binevenită. În primul rând, trebuiem să răspund în două moduri. Nu, noi suntem obligaţi să nu luăm în calcul puterea de cumpărare. Suntem obligaţi să nu o facem potrivit metodologiei, potrivit legii. Pentru că în toate ţarile unde s-a făcut acest socialism pe baza tarifelor, sistemul până la urmă a degradat şi a lucrat mai prost decât în ţarile unde tarifele au fost la nivelul cuvenit. Însă acele pături sociale, acele pături vulnerabile care într-adevăr nu au de unde achita tarifele respective sunt ajutate de stat să-şi achite facturile.
Eu vă dau un singur exemplu. Ţineţi minte când în Chişinău tariful efectiv era de 540 de lei, dacă nu greşesc în 2007, dar cetăţenii plăteau 233 căldura. Restul achita bugetul primăriei. Păi, să vedeţi că în acel an o treime din bugetul primăriei, a municipiului Chişinău, a plecat la compensaţii. Şi să ştiţi că în acel an o foarte bună parte a cetăţenilor municipiului Chişinău, având posibilitatea să achite chiar şi acele 540 de lei, pentru că Chilşinăul nu mai este mai sărac decât Bălţiul, iar în Bălţi tariful era mai înalt, deci având posibilitate să achite acest tarif, nu-l achitau, din simplul motiv că şi-a asumat primăria chestia asta, şi-a asumat consiliul municipal atunci.
Europa Liberă: E limpede, dle Parlicov. E limpede şi că nu există nimic gratis, cu excepţia, poate, a brânzei din capcanele pentru şoareci… Dar iată că unul dintre foştii premieri moldoveni se declara nedumerit de faptul că plăteşte pentru gaz, de exemplu dublu ca la Bucureşti şi triplu faţă de Viena…Cum poate fi posibil aşa ceva?
Victor Parlicov: Eu vreau să vă spun că tema este atinsă corect dar nu ţine de competenţa ANRE şi o să vă explic de ce. Pentru că tarifele în ţarile vecine sunt mult mai mari, dar facturile în multe cazuri sunt mai mici decât la noi. Şi asta se datorează faptului că consumul pentru încălzire per metru păstrat este mai mic acolo. Pentru că acolo la ei resursele energetice întodeauna au fost mai scumpe şi lumea s-a învăţat să le economisească. Casele, pereţii, blocurile sunt izolate, ferestrele sunt izolate, el poate să majoreze sau să micşoreze debitul atunci când are nevoie, el controlează aceste procese şi, respectiv, îşi reglează consumul după necesitate.
În condiţiile R. Moldova, dar nu numai ci a întregii Uniuni Sovietice, acolo unde totul era gratis, şi energia era gratis, la aceste lucruri nu se atrăgeau atenţia. Se construiau blocurile acestea de beton, care scopul lor era cât mai repede să fie construite, şi nimeni nu se mai gândea la faptul că 60 la sută din energie acolo pleacă prin betonul acela şi noi încălzim atmosfera în loc să încălzim apartamentele.
Acuma, când preţurile au crescut şi când facturile sunt simţitoatre, în toate ţarile eficienţa energetică a început a funcţiona, a început a lucra. Atunci când preţurile la energie s-au ridicat mult. Pentru că orice investiţie în eficientţă energetică trebuie să se recupereze şi nimeni nu-şi va izola clădirea şi nu-şi va procura geamuri termopan în condiţiile în care asta este pur şi simplu un lux sau o chestie de „n-am ce face cu banii”. Atunci însă când ştie că asta economiseşte la factură 20,30,40 de procente, atunci lumea începe a investi în acest domeniu şi pe bună dreptate.
Europa Liberă: Dle Parlicov, vă mulţumim.
