3 februarie 2001
Vizita lui Mircea Geoană în SUA.
Editorialul săptămînal.
de Nestor Ratesh.
Vizita în Statele Unite a ministrului roman de externe Mircea Geoană a fost un tur de forţă diplomatic, realizat cu dibăcie şi încheiat cu real succes. Domnul Geoană cunoaşte Washingtonul ca propria casă, se mişcă cu aplomb, ştie pe care butoane să apese şi cînd, la care uşi să bată şi cum, ce să spună şi cui. În cei peste 4 ani în care a fost ambasador în capitala americană, ani productivi în relaţiile romano-americane, şi-a făcut un cerc larg de cunoştinte şi prieteni, relaţii preţioase prin protipendada politică, diplomatică şi mediatică, contacte solide prin institutele de cercetări care constituie acele „brain trust”-uri din care diversele administraţii îşi recrutează experţii, consilierii şi eşaloanele superioare ale ministerelor.
Calitatea de preşedinte în exerciţiu al OSCE a adăugat o dimensiune internaţională importantă personalităţii sale deschizînd uşi care altfel ar fi rămas poate închise şi ascuțind auzul interlocutorilor săi la ceea ce avea de spus. Într-un cuvînt nu s-ar fi putut găsi un emisar mai bun pentru a transmite mesajele noului guvern roman la Washington.
Şeful diplomaţiei romane a avut numeroase întrevederi cu personalităţi care contează cu adevărat în capitala americană. El a fost unul dintre primii vizitatori străini cu care a conferit noul secretrar de stat Colin Powell şi a făcut rondul principalelor personalităţi din congresul SUA care au un cuvînt important de spus în relaţiile cu Romania.
Din cîte am aflat, el a fost ascultat cu atenţie şi interes dar, uneori şi cu scepticism. El aducea un mesaj important pe care Washingtonul doreşte să-l audă şi să-l creadă, mesajul continuităţii politicii externe romanesti de orientare pro-occidentală avînd ca obiectiv primordial integrarea euro-atlantică a Romaniei. Purtătorul acestui mesaj este chiar cel care contribuie cel mai mult la credibilitatea lui.
Scepticismul menţionat derivă din credibilitatea mai redusă pe care o au în unele cercuri washingtoneze alţi factori din conducerea Romaniei. Deşi există în mod clar o inclinaţie de a da noului guvern o şansă de a-şi demonstra în practică orientările şi priorităţile, unii membri ai Congresului nu sunt încă pregătiţi să accepte fără rezerve ce li se spune. Din punctul lor de vedere o orientare pro-occidentală presupune şi îmbrăţişarea valorilor lumii apusene.
În această privinţă unele personalităţi de vîrf ale noii puteri de la Bucureşti au o imagine deficitară. Preşedintele Iliescu, asupra căruia unii dintre interlocutorii ministrului de externe exprimaseră în trecut opinii critice, a avut şi teribila inspiraţie de a prefaţa vizita domnului Geoană la Washington cu vestitele sale declaraţii de la Focşani care s-ar putea să îi pună pe fugă pe investitorii străini, dar pe congresmanii americani îi fac să rămînă pe loc. Adică la scepticismul şi suspiciunile lor pe care nu le-au ascuns, ni se spune, nici în faţa emisarului stilat şi articulat de la Bucureşti.
Veştile de la Focşani, aşa retrase, reinterpretate, corectate, cosmetizate cum au fost post factum erodează inevitabil credibilitatea declaraţiilor făcute la Bucuresti sau al Washington. Ce să gîndească un american, sau oricare alt occidental, despre preşedintele unie ţări care spune că sfînta proprietate privată e un moft, iar privatizarea băncilor nu are alt scop decît ca toată plus valoarea creată de societatea romanească să ia drumul intereselor străine? Preşedintele trebuie să fi gîndit că spuse într-un fund de provincie, cuvintele lui nu vor ajunge tocmai peste ocean. Dar iată că drumul de la Focşani la Washington e foarte scurt în vremurile internetului. Ca şi primul ministru Năstase la Bruxelles şi şeful diplomaţiei romaneşti va fi încercat să minimalizeze semnificaţia vorbelor preşedintelui, asigurîndu-şi interlocutorii că puterea executivă e la guvern, nu la Cotroceni.
Cînd primul ministru şi ministrul de externe trebuie să bagatelizeze declaraţiile preşedintelui ţării, se crează o situaţie cel puţin bizară. În ce-l priveşte pe domnul Geoană, el şi-a făcut datoria cu brio. În condiţiile date, succesul spus a fost, după cît se pare, peste aşteptări. Convorbirile sale la nivelul administraţiei au închegat un început promitător în relaţiile celor două ţări cu guverne noi şi abordări noi. Va fi nevoie de timp pentru ca Washingtonul să se convingă de intenţiile Bucureştiului. Şi e de sperat că în acest timp, domnul Iliescu va călători în provincie cît mai puţin.
