7 februarie 2001
Actualitatea în Republica Moldova.
Tactici electorale.
Punctul de vedere de astăzi al lui Vitalie Ciobanu se întitulează „Tactici electorale”.
Elementul dominant este prezenţa pe listele electorale a unor nume sonore, concepute ca locomotive electorale, capabile să tragă după ele partidele, care le-au angajat. De multe ori, aceste persoane-fanion nici măcar nu sunt membre de partid şi nu s-au manifestat înainte prin aderenţă la ideologiile formaţiunilor în cauză.
Fireşte, atunci când aceste ideologii există. Astfel, la PPCD rolul spărgătorului de gheaţă îi este distribuit generalului Nicolae Alexei, fostul şef al Departamentului pentru combaterea corupţiei şi crimei organizate, care ocupă pe lista electorală un surprinzător loc doi, după Iurie Roşca, preşedintele partidului.
Partidul Naţional-Liberal al domnului Mircea Rusu, complexat de teama de a nu depăşi nici de această dată pragul electoral, mult mai ridicat în 2001, l-a achiziţionat, ca să folosim un termen din fotbal, în post de atacant pe domnul Anatol Plugaru, ministru al Securităţii în perioada mandatului prezidenţial al domnului Mircea Snegur.
Partidul „Plai Natal”, condus de întreprinzătorul Vladimir Babii, i-a oferit aceeaşi poziţie onorantă – locul doi pe lista de vot – regizorului Emil Loteanu, personalitate cunoscută a cinematografiei naţionale, dar care şomează de mai mulţi ani din cauza lipsei de resurse în branşă.
Partidul Democrat, zis şi „Rândunica”, îşi leagă speranţele de numele ex-premierului Ion Struza, plasat în avantscena partidului, rezervată până atunci domnului Diacov, care resimte, probabil, o anumită criză de imagine.
Actualul premier Braghiş, capul alianţei ce-i poartă numele, este prezentat şi el ca o figură mesianică: cel care a reuşit să plătească pensiile şi salariile restante, de parcă această obligaţie nu ar intra în atribuţiile elementare ale oricărui Guvern. Blocul electoral Alianţa Juriştilor şi Economiştilor din Moldova îl are în frunte pe domnul Pavel Barbălat, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, care s-a hotărât să intre în politica activă, după eşecul înregistrat în alegerile prezidenţiale din decembrie 2000.
În toate aceste cazuri, cum se poate observa, partidele mizează nu atât pe calităţile reale ale unor candidaţi-locomotivă, cât mai ales pe faptul, că aceşti oameni s-au aflat un timp, sau se mai află încă în lumina reflectoarelor. Cu alte cuvinte, politica în Republica Moldova seamănă cu o vânătoare după tinichele zornăitoare, făcute să ia ochii electoratului, ameţit de atâtea oferte şi candidaţi.
Sunt şi cazuri de partide care mizează exclusiv pe deviza lor electorală. De pildă, blocul electoral „Edinstvo” speră să atragă voturi cu sloganul „Lucoarea ne vine de la Răsărit”. Foarte original, să recunoaştem. Partidul Comuniştilor, se pare, este singurul, care nu a simţit nevoia unor transferuri spectaculoase de personalităţi. Marele său atu îl constituie nostalgia maselor după comunism.
Alergând după jucători de vitrină, marea majoritate a partidelor politice de la Chişinău nu au fost interesate să atragă în rândurile lor tineri valoroşi, care s-au remarcat deja ca specialişti în domenii importante. Explicaţia e simplă – tinerii au fost marginalizaţi pentru a nu pune în pericol poziţia actualilor lideri de partid. De fapt, o seamă de oameni noi există, dar aceştea nu ocupă locuri cu şanse pe listele electorale.
Din Chişinău, pentu Radio Europa Liberă, Vitalie Ciobanu.
