Preţurile în Republica Moldova cresc vertiginos, iar viaţa politică lâncezeşte. E şi greu într-un stat minuscul şi cu un potenţial atât de redus cum e Basarabia să produci evenimente majore, de rezonanţă. Clasa politică lasă impresia că este concentrată pe alegerea preşedintelui. Nu avem prea multe detalii despre discuţiile ce se poartă în acest sens, nici măcar nu ştim dacă ele au început. Eventual abia după decizia de ieri a Curţii Constituţionale, care lasă la latitudinea Parlamentului fixarea datei alegerii preşedintelui, să observăm o înviorare a negocierilor. De aceea, în lipsa unor informații certe, presa, comentatorii încearcă să surprindă detalii, gesturi, declaraţii cărora le atribuie, de cele mai multe ori, semnificaţii exagerate.
Marian Lupu, preşedintele interimar, a efectuat, se spune, o vizită de lucru la Moscova, deși deplasarea sa, până în momentul redactării acestui comentariu, nu fusese confirmată din surse oficiale ruseşti. Oricum, revenit la Chişinău, dl Lupu a declarat că relansarea relaţiei strategice cu Federaţia Rusă, o relaţie care a avut de suferit în ultimul timp, după opinia sa, este o prioritate. Lupu respinge speculațiile presei conform cărora Moscova ar influenţa procesul alegerii preşedintelui moldovean şi nu consideră justă ipoteza, formulată de unii analişti, că relaţiile dintre Partidul Democrat din Moldova şi formaţiunea de guvernământ „Rusia Unită” s-ar fi „răcit” după formarea Alianţei de centru-dreapta de la Chişinău.
Marian Lupu a transmis un semnal. Destinatarul acestui semnal este, în mod evident, partidul comuniştilor, căruia i se dă de înţeles astfel că, prin „neamestecul” său, Rusia de fapt îl susţine pe Marian Lupu pentru funcţia de preşedinte. Deşi o atare interpretare îl pune într-o uşoară dificultate pe speaker, care, iată, caută o legitimare la Moscova, tehnic vorbind, comportamentul dlui Lupu poate fi explicat. Atâta timp cât pentru alegerea şefului statului moldovean vor fi necesare şi voturile opoziţiei comuniste, filoruse, „relaţia privilegiată” cu Moscova va fi neapărat invocată de actorii politici interni. Pe aceste meleaguri versatilitatea politică rămâne o trambulină a succesului.
Parcă pentru a restabili tradiţionalul echilibru Est-Vest în Moldova, premierul Filat va pleca la Bruxelles, unde va avea discuții cu înalţi oficiali ai Uniunii Europene, sugerându-se, aşadar, şi interesul occidental pentru alegerea preşedintelui moldovean. Un alt lider al Alianţei, Mihai Ghimpu, revenit din concediu din România, şi-a avut propria întâlnire „internaţională” cu ambasadorul Rusiei la Chişinău, Valeri Kuzmin, întâlnire care contribuie şi ea, a sugerat liderul liberal, la rezolvarea problemei alegerii preşedintelui. Discuţiile dintre cei doi au fost constructive şi prietenoase, iar presa nu a reținut mare lucru în afara unor declaraţii de serviciu, diplomatice. Poate că tot ce vor înregistra analele istoriei, după această întrevedere, va fi formularea surâzătoare a preşedintelui PL, care a spus că ambasadorul rus rămâne cu ţara lui, iar el, Mihai Ghimpu, cu ţara sa.
Cam asta e dinamica vieţii politice de la Chişinău – lentă, anostă şi cu semnificaţii mai mult presupuse decât confirmate. Ceea ce îi obligă pe oamenii politici moldoveni să iasă din comoditate sunt mai degrabă nemulţumirile cetățenilor provocate de greutăţile vieţii, decât insatisfacţia de a nu avea un preşedinte ales. Spirala aberantă a preţurilor, pe care guvernanţii nu reuşesc să o strunească, s-ar putea să modifice substanţial agenda politică moldovenească în viitorul apropiat.
Marian Lupu, preşedintele interimar, a efectuat, se spune, o vizită de lucru la Moscova, deși deplasarea sa, până în momentul redactării acestui comentariu, nu fusese confirmată din surse oficiale ruseşti. Oricum, revenit la Chişinău, dl Lupu a declarat că relansarea relaţiei strategice cu Federaţia Rusă, o relaţie care a avut de suferit în ultimul timp, după opinia sa, este o prioritate. Lupu respinge speculațiile presei conform cărora Moscova ar influenţa procesul alegerii preşedintelui moldovean şi nu consideră justă ipoteza, formulată de unii analişti, că relaţiile dintre Partidul Democrat din Moldova şi formaţiunea de guvernământ „Rusia Unită” s-ar fi „răcit” după formarea Alianţei de centru-dreapta de la Chişinău.
Marian Lupu a transmis un semnal. Destinatarul acestui semnal este, în mod evident, partidul comuniştilor, căruia i se dă de înţeles astfel că, prin „neamestecul” său, Rusia de fapt îl susţine pe Marian Lupu pentru funcţia de preşedinte. Deşi o atare interpretare îl pune într-o uşoară dificultate pe speaker, care, iată, caută o legitimare la Moscova, tehnic vorbind, comportamentul dlui Lupu poate fi explicat. Atâta timp cât pentru alegerea şefului statului moldovean vor fi necesare şi voturile opoziţiei comuniste, filoruse, „relaţia privilegiată” cu Moscova va fi neapărat invocată de actorii politici interni. Pe aceste meleaguri versatilitatea politică rămâne o trambulină a succesului.
Parcă pentru a restabili tradiţionalul echilibru Est-Vest în Moldova, premierul Filat va pleca la Bruxelles, unde va avea discuții cu înalţi oficiali ai Uniunii Europene, sugerându-se, aşadar, şi interesul occidental pentru alegerea preşedintelui moldovean. Un alt lider al Alianţei, Mihai Ghimpu, revenit din concediu din România, şi-a avut propria întâlnire „internaţională” cu ambasadorul Rusiei la Chişinău, Valeri Kuzmin, întâlnire care contribuie şi ea, a sugerat liderul liberal, la rezolvarea problemei alegerii preşedintelui. Discuţiile dintre cei doi au fost constructive şi prietenoase, iar presa nu a reținut mare lucru în afara unor declaraţii de serviciu, diplomatice. Poate că tot ce vor înregistra analele istoriei, după această întrevedere, va fi formularea surâzătoare a preşedintelui PL, care a spus că ambasadorul rus rămâne cu ţara lui, iar el, Mihai Ghimpu, cu ţara sa.
Cam asta e dinamica vieţii politice de la Chişinău – lentă, anostă şi cu semnificaţii mai mult presupuse decât confirmate. Ceea ce îi obligă pe oamenii politici moldoveni să iasă din comoditate sunt mai degrabă nemulţumirile cetățenilor provocate de greutăţile vieţii, decât insatisfacţia de a nu avea un preşedinte ales. Spirala aberantă a preţurilor, pe care guvernanţii nu reuşesc să o strunească, s-ar putea să modifice substanţial agenda politică moldovenească în viitorul apropiat.
