Luna viitoare fostul presedinte al Cehiei, dramaturgul si disidentul Vaclav Havel isi va lansa filmul pe care l-a realizat dupa piesa sa „Plecarea”. Piesa a avut premiera in 2008 si a fost prima sa piesa scrisa dupa 20 de ani.
Este povestea unui cancelar dintr-o tara imaginara care pierde puterea in fata unui succesor lipsit de scrupule si care il ameninta cu evacuarea din locuinta sa daca nu isi exprima public suportul pentru noul cancelar. Piesa a fost interpretata si ca lectura moderna a „Livezii cu visini” cehoviene dar si ca o parabola autobiografica, mai cu seama ca numele noului cancelar al piesei Vlastik Klein trimite si la succesorului presedintelui Havel de la Hrad.
Dramaturgul respinge insa o astfel de lectura. Disidentul - dramaturg devenit politician si acum cineast i-a acordat un interviu corespondentului nostru Gregory Feifer.
Vaclav Havel spune ca tema centrala a piesei sale, cit si a filmului, este schimbarea: ”Am vrut o problema generala – a schimbarii si a plecarii – sa apara in subtext atit in piesa cit si in film. Schimbarea continua, oamenii pleaca intotdeauna. Schimbarile si lucrurile care se intimpla in viata. Despre asta e piesa. Eroul meu nu prea face fata schimbarii, se blocheaza si intreaga sa lume se prabuseste odata cu el. Adopta o pozitie de supus in fata schimbarii, raspunde in modul cel mai prost posibil. E o tema generala si nu are de a face cu o anumita persoana sau o anumita plecare.”
Piesa n-ar fi fost mult diferita de versiunea de acum, daca ar fi terminat-o in 1988, atunci cind a inceput-o, inainte de Revolutia de Catifea, marturiseste Vaclav Havel
”Nu s-a schimbat mare lucru de la ideea de acum 20 ani. Am adaugat doar cateva detalii cunoscute prin experienta mea recenta. De exemplu problema impartirii bunurilor intre cele publice si cele particulare. E un procedeu obscur prin care am trecut cind am parasit castelul praghez si n-am mai fost presedinte. Am folosit aceste experiente minore, dar tema principala e cea veche.”
Fostul presedinte al Cehiei i-a marturist corespondentului nostru Greg Feifer ca se bucura ca piesele sale mai vechi sunt pe placul publicului actual si ca nu au fost un produs „al unei singure ere”.
Intrebat despre problemele politice „la ordinea zilei”, fostul presedinte crede ca protestele din Egipt ar trebui sa se incheie cit mai repede, pentru a fi evitate actele de vandalism, evadarea detinutilor de drept comun, cresterea violentelor. Dar ele ar trebui sa ia sfirsit numai dupa obtinerea unui compromis important de la actuala putere.
”Presedintele Mubarak a fost un aliat al Statelor Unite de zeci de ani de zile. A fost intr-un fel garantul unei paci in Orientul Mijlociu si a pastrat relatii bune cu lumea occidentala. Asa ca eu inteleg de ce americanii nu ii pot spune direct sa plece acum. Dar cred ca vor trebui sa ia o decizie in curind. Eu, personal, cred ca Mubarak ar trebui sa renunte la putere chiar acum si sa nu mai astepte alegerile din septembrie. Sigur ca trebuie sa predea puterea intr-un mod responsabil. Cred ca si presedintele Obama are aceeasi parere ca si mine, chiar daca o spune mai diplomatic. Dar el este presedintele unei supraputeri pe cind eu sunt un simplu cetatean al unei tari mici.”
Fostul presedinte al Cehiei a fost intrebat de corespondentul nostru Gregory Fiefer cum vede politica externa a Rusiei din ultimul timp, stiindu-i opinia ca este mai sofisticata decit in perioada Razboiului Rece si o considera mai periculoasa.
”Cred ca politica externa rusa este foarte priceputa. Trebuie multa grija pentru ca rusii sunt in stare sa santajeze unele tari foarte discret. Cel mai important lucru, daca Occidentul vrea relatii de prietenie cu Rusia, ele trebuie sa fie deschise si sincere, altfel nu poate sa existe nici un fel de prietenie. Asta inseamna ca trebuie sa fie posibil sa se vorbeasca franc despre orice la intilniri si in conferinte. Trebuie sa putem sa vorbim despre uciderea jurnalistilor in Rusia, despre suprimarea drepturilor omului si despre toate semnele ingrijoratoare din Rusia si care ies la iveala, fara sa luam in seama ratiuni economice sau legate de petrol si gaze naturale. Asta e o mare problema dar aceeasi problema este si in relatia Occidentului cu tarile arabe. Asta e dilema, cum sa echilibrezi interesele economice concrete cu parerile critice despre incalcarea drepturilor omului. Si au de suferit drepturile omului, ceea ce e un pret prea mare.”
Vaclav Havel spune ca din octombrie 2009, cind impreuna cu alti fosti lideri central si est europeni, a trimis o scrisoare presedintelui Obama in care vorbea despre amenintarea pe care o reprezinta Rusia lucrurile nu s-au schimbat.
In finalul interviului Gregory Feifer l-a intrebat pe Vaclav Havel despre planurile sale de viitor.
”As vrea sa mai scriu o piesa de teatru la care ma gindesc acum. Apoi, daca se va putea, as vrea cumva sa ma retrag. Sunt citeva lucruri pe care le-am inceput pe care va trebui sa le continui pina la sfirsitul vietii mele. Dar nu am alte planuri in afara de a termina filmul si sa mai scriu o piesa, dar citeodata lucruri noi apar deodata.”
Este povestea unui cancelar dintr-o tara imaginara care pierde puterea in fata unui succesor lipsit de scrupule si care il ameninta cu evacuarea din locuinta sa daca nu isi exprima public suportul pentru noul cancelar. Piesa a fost interpretata si ca lectura moderna a „Livezii cu visini” cehoviene dar si ca o parabola autobiografica, mai cu seama ca numele noului cancelar al piesei Vlastik Klein trimite si la succesorului presedintelui Havel de la Hrad.
Dramaturgul respinge insa o astfel de lectura. Disidentul - dramaturg devenit politician si acum cineast i-a acordat un interviu corespondentului nostru Gregory Feifer.
Vaclav Havel spune ca tema centrala a piesei sale, cit si a filmului, este schimbarea: ”Am vrut o problema generala – a schimbarii si a plecarii – sa apara in subtext atit in piesa cit si in film. Schimbarea continua, oamenii pleaca intotdeauna. Schimbarile si lucrurile care se intimpla in viata. Despre asta e piesa. Eroul meu nu prea face fata schimbarii, se blocheaza si intreaga sa lume se prabuseste odata cu el. Adopta o pozitie de supus in fata schimbarii, raspunde in modul cel mai prost posibil. E o tema generala si nu are de a face cu o anumita persoana sau o anumita plecare.”
Piesa n-ar fi fost mult diferita de versiunea de acum, daca ar fi terminat-o in 1988, atunci cind a inceput-o, inainte de Revolutia de Catifea, marturiseste Vaclav Havel
”Nu s-a schimbat mare lucru de la ideea de acum 20 ani. Am adaugat doar cateva detalii cunoscute prin experienta mea recenta. De exemplu problema impartirii bunurilor intre cele publice si cele particulare. E un procedeu obscur prin care am trecut cind am parasit castelul praghez si n-am mai fost presedinte. Am folosit aceste experiente minore, dar tema principala e cea veche.”
Fostul presedinte al Cehiei i-a marturist corespondentului nostru Greg Feifer ca se bucura ca piesele sale mai vechi sunt pe placul publicului actual si ca nu au fost un produs „al unei singure ere”.
Intrebat despre problemele politice „la ordinea zilei”, fostul presedinte crede ca protestele din Egipt ar trebui sa se incheie cit mai repede, pentru a fi evitate actele de vandalism, evadarea detinutilor de drept comun, cresterea violentelor. Dar ele ar trebui sa ia sfirsit numai dupa obtinerea unui compromis important de la actuala putere.
”Presedintele Mubarak a fost un aliat al Statelor Unite de zeci de ani de zile. A fost intr-un fel garantul unei paci in Orientul Mijlociu si a pastrat relatii bune cu lumea occidentala. Asa ca eu inteleg de ce americanii nu ii pot spune direct sa plece acum. Dar cred ca vor trebui sa ia o decizie in curind. Eu, personal, cred ca Mubarak ar trebui sa renunte la putere chiar acum si sa nu mai astepte alegerile din septembrie. Sigur ca trebuie sa predea puterea intr-un mod responsabil. Cred ca si presedintele Obama are aceeasi parere ca si mine, chiar daca o spune mai diplomatic. Dar el este presedintele unei supraputeri pe cind eu sunt un simplu cetatean al unei tari mici.”
Fostul presedinte al Cehiei a fost intrebat de corespondentul nostru Gregory Fiefer cum vede politica externa a Rusiei din ultimul timp, stiindu-i opinia ca este mai sofisticata decit in perioada Razboiului Rece si o considera mai periculoasa.
”Cred ca politica externa rusa este foarte priceputa. Trebuie multa grija pentru ca rusii sunt in stare sa santajeze unele tari foarte discret. Cel mai important lucru, daca Occidentul vrea relatii de prietenie cu Rusia, ele trebuie sa fie deschise si sincere, altfel nu poate sa existe nici un fel de prietenie. Asta inseamna ca trebuie sa fie posibil sa se vorbeasca franc despre orice la intilniri si in conferinte. Trebuie sa putem sa vorbim despre uciderea jurnalistilor in Rusia, despre suprimarea drepturilor omului si despre toate semnele ingrijoratoare din Rusia si care ies la iveala, fara sa luam in seama ratiuni economice sau legate de petrol si gaze naturale. Asta e o mare problema dar aceeasi problema este si in relatia Occidentului cu tarile arabe. Asta e dilema, cum sa echilibrezi interesele economice concrete cu parerile critice despre incalcarea drepturilor omului. Si au de suferit drepturile omului, ceea ce e un pret prea mare.”
Vaclav Havel spune ca din octombrie 2009, cind impreuna cu alti fosti lideri central si est europeni, a trimis o scrisoare presedintelui Obama in care vorbea despre amenintarea pe care o reprezinta Rusia lucrurile nu s-au schimbat.
In finalul interviului Gregory Feifer l-a intrebat pe Vaclav Havel despre planurile sale de viitor.
”As vrea sa mai scriu o piesa de teatru la care ma gindesc acum. Apoi, daca se va putea, as vrea cumva sa ma retrag. Sunt citeva lucruri pe care le-am inceput pe care va trebui sa le continui pina la sfirsitul vietii mele. Dar nu am alte planuri in afara de a termina filmul si sa mai scriu o piesa, dar citeodata lucruri noi apar deodata.”
