Stiind care e costul real al unui zbor cu avionul, poate parea la prima vedere de neainteles cum supravietuiesc, ba chiar realizeaza profituri, companiile de aviatie low cost, cu preturi coborate.
In realitate, aceste companii care ofera zboruri la preturi de multe ori sub costul real al cursei, nu isi realizeaza beneficiile din biletele cumparate de pasageri. Companiile low cost traiesc din subsidii platite de orasele, aeroporturile, sau regiunile unde se instaleaza. Ele primesc subsidii uneori foarte importante, de ordinul milioanelor de euro anual din partea fiecarui aeroport pe care se instaleaza, pentru ca se presupune ca ele creaza locuri de munca, fac sa renasca economic regiunea respectiva si dinamizeaza peisajul economic.
Biletele de avion constituie asadar o parte infima, neglijabila, din veniturile unei companii low cost. Pe deasupra, pentru pasageri alegerea nu se dovedeste intotdeauna foarte profitabila. La pretul aparent coborit al tichetului pe o asemenea cursa se adauga in general taxe de aeroport ridicate si cite o taxa pe fiecare bagaj, facind ca in final costul sa nu mai fie atit de coborit, ba chiar apropiindu-se de cel al companiilor obisnuite, unde pe deasupra pasagerul primeste de mancare si lectura presei pe durata zborului.
Comisia Europeana de la Bruxelles a denuntat recent, in decembrie, publicitatea mincinoasa practicata de companii precum Ryanair, publicitate care face de multe ori ca in final pasagerul sa aiba o surpriza neplacuta cind descopera pretul real al biletului.
Comparatia trebuie insa sa ramana la nivelul detaliilor si al confortului zborului. Toate studiile arata ca, cel putin in Europa, companiile low cost asigura acelasi nivel de securitate ca si cele obisnuite. Aceeasi Ryanair, al carei excentric patron irlandez anunta periodic tot felul de initiative socante – ca va amenaja locuri in picioare, de pilda, sau ca toaletele vor fi cu plata--, aceeasi Ryanair e citata ca un exemplu de securitate aviatica, cu avioane foarte bine intretinute tehnic si cu piloti de un inalt profesionalism.
Pentru a-si putea insa mentine beneficiile ridicate, aceste companii practica in acelasi timp un ultraliberalism salarial si sindical deseori denuntat in tarile occidentale ale Uniunii Europene, motiv pentru care personalul de bord est-european, foarte putin exigent, are mare cautare.
In realitate, aceste companii care ofera zboruri la preturi de multe ori sub costul real al cursei, nu isi realizeaza beneficiile din biletele cumparate de pasageri. Companiile low cost traiesc din subsidii platite de orasele, aeroporturile, sau regiunile unde se instaleaza. Ele primesc subsidii uneori foarte importante, de ordinul milioanelor de euro anual din partea fiecarui aeroport pe care se instaleaza, pentru ca se presupune ca ele creaza locuri de munca, fac sa renasca economic regiunea respectiva si dinamizeaza peisajul economic.
Biletele de avion constituie asadar o parte infima, neglijabila, din veniturile unei companii low cost. Pe deasupra, pentru pasageri alegerea nu se dovedeste intotdeauna foarte profitabila. La pretul aparent coborit al tichetului pe o asemenea cursa se adauga in general taxe de aeroport ridicate si cite o taxa pe fiecare bagaj, facind ca in final costul sa nu mai fie atit de coborit, ba chiar apropiindu-se de cel al companiilor obisnuite, unde pe deasupra pasagerul primeste de mancare si lectura presei pe durata zborului.
Comisia Europeana de la Bruxelles a denuntat recent, in decembrie, publicitatea mincinoasa practicata de companii precum Ryanair, publicitate care face de multe ori ca in final pasagerul sa aiba o surpriza neplacuta cind descopera pretul real al biletului.
Comparatia trebuie insa sa ramana la nivelul detaliilor si al confortului zborului. Toate studiile arata ca, cel putin in Europa, companiile low cost asigura acelasi nivel de securitate ca si cele obisnuite. Aceeasi Ryanair, al carei excentric patron irlandez anunta periodic tot felul de initiative socante – ca va amenaja locuri in picioare, de pilda, sau ca toaletele vor fi cu plata--, aceeasi Ryanair e citata ca un exemplu de securitate aviatica, cu avioane foarte bine intretinute tehnic si cu piloti de un inalt profesionalism.
Pentru a-si putea insa mentine beneficiile ridicate, aceste companii practica in acelasi timp un ultraliberalism salarial si sindical deseori denuntat in tarile occidentale ale Uniunii Europene, motiv pentru care personalul de bord est-european, foarte putin exigent, are mare cautare.
