14 februarie 2001
Actualitatea în Republica Moldova.
O decizie economică salutară.
Dan Ionescu: Punctul de vedere al lui Vitalie Ciobanu se intitulează „O decizie economică salutară”.
Aflăm dintr-o ştire, difuzată ieri de agenţiile de presă, că Guvernul va scuti pe un termen de trei ani de impozite cafenelele şi restaurantele din Moldova, care vor comercializa mărfurile cu profil naţional şi vor promova tradiţiile bucătăriei tradiţionale moldoveneşti. Ştirea sună uşor suprarealist pe fundalul campaniei electorale.
Mi-am pus de multe ori întrebarea după 1991: de ce nu se dezvoltă în Moldova o reţea de cafenele, restaurante, baruri, braserii ş.a.m.d., adică tot ce ţine, iertaţi-mi cuvântul, de mâncare într-un ţinut dăruit cu un pământ fertil şi cu oameni pricepuţi, aşa cum se pretind moldovenii. Or, capitalismul popular tocmai aşa s-a dezvoltat – prin deschiderea de localuri de consum, de brutării şi fabrici de bere, prin extinderea sferei serviciilor.
Călătorind prin ţările Europei Centrale, de pildă Cehia şi Polonia, am constatat o abundenţă de restaurante şi cafenele pentru toate gusturile şi pentru toate buzunarele. E o branşă cu profituri sigure, bineînţeles, dacă e vorba de o afacere onestă. Ce i-a împiedicat pe moldoveni să facă acelaş lucru? Cum se împacă această lipsă de spirit gospodăresc cu faimoasa noastră ospitalitate, trimbiţată în pliantele turistice?
Conform unor surse de la Ministerul Economiei şi Reformelor, în anul 2000 numărul unităţilor de alimentaţie publică de stat a scăzut faţă de 1990 de trei ori, dovadă clară a declinului economic general. Cu toate acestea la Chişinău au apărut în ultimii doi-trei ani o serie de restaurante private foarte şic, care etalează meniuri pe cât de bogate, pe atât de scumpe. Puţini orăşeni îşi permit să le treacă pragul. Sălile de mese sunt semipustii. Clientela acestora este compusă mai ales din noii îmbogăţiţi, care pe lângă opulenţa lor financiară manifestă o lipsă de gust tipică pentru nişte indivizi de origine socială obscură.
Vă întrebaţi, poate, cum reuşesc să-şi acopere cheltuielile patronii acestor localuri, de vreme ce nu practică preţuri în stare să atragă muşteri ca peste tot în lume? Explicaţia e simplă – o bună parte din restaurantele respective servesc drept paravan unor afaceri ilicite. Or, nu poţi stârpi balaurul economiei subterane, dacă la suprafaţă statul crează condiţii insuportabile pentru nişte întreprinzători oneşti şi dinamici.
Am dori să vedem de aceea în amintita scutire de impozite nu numai o inspirată modalitate de propagare a bucătăriei naţionale, dar şi un semn de însănătoşire economică, ale cărei roade se vor simţi în viitorul apropiat. Cu o singură condiţie – guvernanţii să-şi respecte propriile decizii.
Din Chişinău, pentru Radio Europa Liberă, Vitalie Ciobanu.
