Nimic nu-i opreşte pe parlamentari când trebuie să-şi arate ataşamentul faţă la valorile democraţiei sau să vegheze la separarea puterilor în stat. Iar pentru imaginea ţării în lume nu precupeţesc nici un efort. Nimic nu le stă în cale. Nici ridicolul. Iniţiativa de impozitare a vrăjitoriei a făcut înconjurul lumii. S-a râs cu subînţeles. La fel ca şi de iniţiativa legislativă de se reveni de la rromi la ţigani. Cum problemele acute ale ţării le stau la inima, patria avea nevoie şi de o lege a picnicului întru disciplinarea celor care scot mitocănia la iarbă verde. Deşi ar fi fost deajuns ca românii, inclusiv parlamentarii, să fi fost invitaţi să uzeze de cei şapte ani de-acasă.
Mai mult decât oriunde parlamentarii îşi dau măsura atunci când în joc e corupţia. Aici îşi dau şi arama pe faţă şi poalele peste cap. Recent, li s-a cerut ridicarea imunităţii deputatului Dan Păsat, membru al coaliţiei la putere, pe care justiţia l-ar dori cercetat sub arest pentru acte de corupţie. Nimic mai simplu, s-ar zice. Partidele parlamentare, la putere sau în opoziţie, au interesul să arate că nu îngăduie corupţia în rândurile lor şi că pun interesele ţării mai presus de jocuri politicianiste. Iar în acest moment interesul general ar fi fost transmiterea unui semnal către UE că justiţia funcţionează, inclusiv în forul legislativ. Acesta a fost miezul apelului lui Traian Băsescu adresat foştilor colegi din PDL. Suficient ca opoziţia să lase baltă interesele ţării şi să treacă la blocarea iniţiativelor preşedintelui.
Pentru asta opoziţia a recurs la o mică golănie. Prezentă în sală, pentru a asigura cvorumul, a refuzat să participe la vot. PSD-ului este de înţeles. Partidul cu cei mai mulţi corupţi, inclusiv Adrian Năstase, care refuză să de ochii cu justiţia, pitit sub fustele imunităţii, PSD s-ar fi dezis de la principii votând pentru ridicarea imunităţii unui coleg, fie el şi din tabăra adversarilor. De neînţeles sunt liberalii, interesaţi să arate că nu favorizează corupţia, dar să plătească şi o poliţă traseistului politic care i-a abandonat. Aflaţi însă la remorca PSD-ului, liberalii şi-au pierdut orice mândrie şi orice veleitate de independenţă. .
Şi mai de neînţeles este PDL-ul. Deşi informat de manevra PSD-ului de a-l lăsa în offside, deşi împreună cu partidele aliate dispunea de majoritatea necesară pentru ridicării imunităţii lui Dan Păsat, PDL a înghiţit momeala şi a căzut în cursa întinsă de PSD. Mobilizarea la vot a fost slabă, iar unii pedeleşti au părăsit sala în momentul votării. Dan Păsat rămîne cu imunitatea, iar partidul care a promis să urce corupţia în ţepele din Piaţa Victoriei nu se dovedeşte mai bun decât adversarii. O apă şi-un pământ, o mocirla în care se băltesc toţi, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie.
După ce preşedintele, dezgustat, a spus că nu mai aşteaptă nimic de la fostul lui partid, lamentările PDL-ului şi soluţiile de compromis pe care la caută, demisia sau demiterea colegului corupt, sunt tardive şi nu fac nici cât o ceapă degerată. Chiar dacă, de voie sau de nevoie, va părăsi partidul, Dan Păsat nu va renunţa şi la imunitatea pe care i-o asigură calitatea de deputat.
Faptul că din considerente politicianiste PSD-ul a preferat să apere un corupt care nu-i aparţine, abţinerea de la vot e tot una cu votul în favoarea corupţiei, nu ajută prea mult PDL-ul. Spune însă multe despre atitudinea PSD-ului faţă de corupţie. Spune şi mai mult despre o întreaga clasă politică care de ani buni tolerează corupţia, o generează şi trăieşte din ea ca viermele în măr.
Ca peste tot în lume, şi în România corupţia este transpartinică, nu are culoare politică şi, la nevoie, se solidarizează impecabil. Uniţi în cuget, simţire şi nesimţire, politicienii dau cinstea pe ruşine când interesele lor sunt în joc. Iar interesele lor sunt mai presus de interesele ţării.
Mai mult decât oriunde parlamentarii îşi dau măsura atunci când în joc e corupţia. Aici îşi dau şi arama pe faţă şi poalele peste cap. Recent, li s-a cerut ridicarea imunităţii deputatului Dan Păsat, membru al coaliţiei la putere, pe care justiţia l-ar dori cercetat sub arest pentru acte de corupţie. Nimic mai simplu, s-ar zice. Partidele parlamentare, la putere sau în opoziţie, au interesul să arate că nu îngăduie corupţia în rândurile lor şi că pun interesele ţării mai presus de jocuri politicianiste. Iar în acest moment interesul general ar fi fost transmiterea unui semnal către UE că justiţia funcţionează, inclusiv în forul legislativ. Acesta a fost miezul apelului lui Traian Băsescu adresat foştilor colegi din PDL. Suficient ca opoziţia să lase baltă interesele ţării şi să treacă la blocarea iniţiativelor preşedintelui.
Pentru asta opoziţia a recurs la o mică golănie. Prezentă în sală, pentru a asigura cvorumul, a refuzat să participe la vot. PSD-ului este de înţeles. Partidul cu cei mai mulţi corupţi, inclusiv Adrian Năstase, care refuză să de ochii cu justiţia, pitit sub fustele imunităţii, PSD s-ar fi dezis de la principii votând pentru ridicarea imunităţii unui coleg, fie el şi din tabăra adversarilor. De neînţeles sunt liberalii, interesaţi să arate că nu favorizează corupţia, dar să plătească şi o poliţă traseistului politic care i-a abandonat. Aflaţi însă la remorca PSD-ului, liberalii şi-au pierdut orice mândrie şi orice veleitate de independenţă. .
Şi mai de neînţeles este PDL-ul. Deşi informat de manevra PSD-ului de a-l lăsa în offside, deşi împreună cu partidele aliate dispunea de majoritatea necesară pentru ridicării imunităţii lui Dan Păsat, PDL a înghiţit momeala şi a căzut în cursa întinsă de PSD. Mobilizarea la vot a fost slabă, iar unii pedeleşti au părăsit sala în momentul votării. Dan Păsat rămîne cu imunitatea, iar partidul care a promis să urce corupţia în ţepele din Piaţa Victoriei nu se dovedeşte mai bun decât adversarii. O apă şi-un pământ, o mocirla în care se băltesc toţi, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie.
După ce preşedintele, dezgustat, a spus că nu mai aşteaptă nimic de la fostul lui partid, lamentările PDL-ului şi soluţiile de compromis pe care la caută, demisia sau demiterea colegului corupt, sunt tardive şi nu fac nici cât o ceapă degerată. Chiar dacă, de voie sau de nevoie, va părăsi partidul, Dan Păsat nu va renunţa şi la imunitatea pe care i-o asigură calitatea de deputat.
Faptul că din considerente politicianiste PSD-ul a preferat să apere un corupt care nu-i aparţine, abţinerea de la vot e tot una cu votul în favoarea corupţiei, nu ajută prea mult PDL-ul. Spune însă multe despre atitudinea PSD-ului faţă de corupţie. Spune şi mai mult despre o întreaga clasă politică care de ani buni tolerează corupţia, o generează şi trăieşte din ea ca viermele în măr.
Ca peste tot în lume, şi în România corupţia este transpartinică, nu are culoare politică şi, la nevoie, se solidarizează impecabil. Uniţi în cuget, simţire şi nesimţire, politicienii dau cinstea pe ruşine când interesele lor sunt în joc. Iar interesele lor sunt mai presus de interesele ţării.
