O situație politică nerezolvată, un blocaj care durează prea mult riscă să altereze materia aflată în discuție, ba chiar să șteargă liniile de demarcație între cei implicați. Criza prelungită din Republica Moldova, legată de nealegerea președintelui ţării, naște zvonuri, răstălmăciri, dar şi ispita unor combinații impure, greu de anticipat, judecând după doctrinele partidelor. S-a vorbit mult la Chişinău despre diversele posibilități pe care le-ar avea Alianţa pentru a ieşi din actualul impas.
Zilele acestea s-a lansat o nouă versiune potrivit căreia PLDM, cel mai mare partid din arcul guvernamental, ar putea să se alieze cu partidul comuniștilor pentru alegerea șefului statului. Surse din cadrul PCRM vorbesc deschis despre asta, iar Vladimir Voronin afișează o bună dispoziție sfidătoare când este întrebat de ziarişti. Răspândirea unor asemenea informaţii convine liderului comunist. Și de ce n-ar fi aşa? În loc să fie chestionat pentru cei 8 ani de guvernare autoritară, dezastruoși pentru Republica Moldova, șeful PCRM face în continuare jocurile pe scena politică.
De cealaltă parte, Vlad Filat a recunoscut că s-a întâlnit de câteva ori, confidenţial, cu „patriarhul” comunist, dar că în cadrul acestor discuţii nu s-a pus problema unor alianţe – „pentru că o alianţă există deja”, a menţionat liderul liberal-democraților –, ci s-a încercat găsirea unor tangențe în vederea alegerii preşedintelui şi evitarea alegerilor anticipate. Aceste discuții separate trezesc suspiciuni în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. Se pare că ecoul „întâlnirilor secrete” de la Chişinău a ajuns și la Bruxelles, acolo unde liderul liberalilor din Parlamentul European, Graham Watson, a avertizat că o asemenea mezalianță ar fi categoric dezaprobată de Uniunea Europeană, care ar putea să „îngheţe” finanțarea Republicii Moldova.
Aşadar, se caută din nou un „parteneriat” pentru alegerea președintelui. Să ne amintim că partidele care au votat la 4 aprilie 2005 pentru Voronin au fost, ulterior, sever penalizate de electorat. Ce s-ar fi întâmplat dacă în 2005 şeful comunist nu ar fi obţinut un al doilea mandat prezidențial? Poate că regimul său autoritar ar fi durat mai puţin, întrucât Voronin nu și-a îndeplinit niciuna din promisiunile asumate cu acel prilej. Acum e rândul lui să manifeste aceeași devoțiune pentru interesul național, votând candidatul propus de majoritatea parlamentară, însă Voronin nu o face.
Pentru PLDM un parteneriat cu partidul comuniştilor, adică o manevră în afara Alianței pentru Integrare Europeană, ar fi o sinucidere politică. „Spectrul PPCD” bântuie pe oricine s-ar lăsa ispitit de o alianță cu comuniștii, indiferent de „noblețea” scopului invocat.
Cred că partidele democratice din Moldova, în special liderii lor, se cuvine să-și amintească de „principiile și valorile”, pe care le tot clamează. Cum te poți alia cu un partid pe care l-ai debarcat de la guvernare pentru a salva țara de un iminent faliment politic, economic și moral? Cum le-ai mai putea face dreptate, în acest caz, tinerilor măcelăriți de miliția comunistă în aprilie 2009? În ce debara rușinoasă vei ascunde sloganul „Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști!”?
În ciuda crizei politice prelungite, atât de inconfortabile pentru stabilitatea internă, politicienii ar trebui să-și asume totuși o conduită morală, o minimă coerență a gestului și a faptei, pentru că nu orice soluție este și o salvare. Mâzga politică în care rătăcim de mai mulți ani se datorează şi faptului că în Moldova politica a fost profesată ca o negustorie. Cineva trebuie să înceteze aceste obiceiuri. Pentru binele țării.
Zilele acestea s-a lansat o nouă versiune potrivit căreia PLDM, cel mai mare partid din arcul guvernamental, ar putea să se alieze cu partidul comuniștilor pentru alegerea șefului statului. Surse din cadrul PCRM vorbesc deschis despre asta, iar Vladimir Voronin afișează o bună dispoziție sfidătoare când este întrebat de ziarişti. Răspândirea unor asemenea informaţii convine liderului comunist. Și de ce n-ar fi aşa? În loc să fie chestionat pentru cei 8 ani de guvernare autoritară, dezastruoși pentru Republica Moldova, șeful PCRM face în continuare jocurile pe scena politică.
De cealaltă parte, Vlad Filat a recunoscut că s-a întâlnit de câteva ori, confidenţial, cu „patriarhul” comunist, dar că în cadrul acestor discuţii nu s-a pus problema unor alianţe – „pentru că o alianţă există deja”, a menţionat liderul liberal-democraților –, ci s-a încercat găsirea unor tangențe în vederea alegerii preşedintelui şi evitarea alegerilor anticipate. Aceste discuții separate trezesc suspiciuni în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană. Se pare că ecoul „întâlnirilor secrete” de la Chişinău a ajuns și la Bruxelles, acolo unde liderul liberalilor din Parlamentul European, Graham Watson, a avertizat că o asemenea mezalianță ar fi categoric dezaprobată de Uniunea Europeană, care ar putea să „îngheţe” finanțarea Republicii Moldova.
Aşadar, se caută din nou un „parteneriat” pentru alegerea președintelui. Să ne amintim că partidele care au votat la 4 aprilie 2005 pentru Voronin au fost, ulterior, sever penalizate de electorat. Ce s-ar fi întâmplat dacă în 2005 şeful comunist nu ar fi obţinut un al doilea mandat prezidențial? Poate că regimul său autoritar ar fi durat mai puţin, întrucât Voronin nu și-a îndeplinit niciuna din promisiunile asumate cu acel prilej. Acum e rândul lui să manifeste aceeași devoțiune pentru interesul național, votând candidatul propus de majoritatea parlamentară, însă Voronin nu o face.
Pentru PLDM un parteneriat cu partidul comuniştilor, adică o manevră în afara Alianței pentru Integrare Europeană, ar fi o sinucidere politică. „Spectrul PPCD” bântuie pe oricine s-ar lăsa ispitit de o alianță cu comuniștii, indiferent de „noblețea” scopului invocat.
Cred că partidele democratice din Moldova, în special liderii lor, se cuvine să-și amintească de „principiile și valorile”, pe care le tot clamează. Cum te poți alia cu un partid pe care l-ai debarcat de la guvernare pentru a salva țara de un iminent faliment politic, economic și moral? Cum le-ai mai putea face dreptate, în acest caz, tinerilor măcelăriți de miliția comunistă în aprilie 2009? În ce debara rușinoasă vei ascunde sloganul „Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști!”?
În ciuda crizei politice prelungite, atât de inconfortabile pentru stabilitatea internă, politicienii ar trebui să-și asume totuși o conduită morală, o minimă coerență a gestului și a faptei, pentru că nu orice soluție este și o salvare. Mâzga politică în care rătăcim de mai mulți ani se datorează şi faptului că în Moldova politica a fost profesată ca o negustorie. Cineva trebuie să înceteze aceste obiceiuri. Pentru binele țării.
