Subiect al unor postări denigratoare pe internet, pe youtube, din partea unor aparent admiratori ai fostei Securități ceaușiste, anti-americani și antisemiți, viața și activitatea posturilor de radio Europa Liberă și Radio Libertatea, reamintesc, este analizată minuțios și cu obiectivitate într-un volum apărut recent sub egida Centrului de presă Woodrow Wilson de la Washington și a Editurii Universității Stanford din California.
Așa cum îl definea unul din directorii săi în 1953, Radio Europa Liberă a fost „un instrument pe durata lungă” a politicii americane, transmisiunile radio spre țările satelite ale Uniunii Sovietice din răsăritul și centrul Europei fiind menite - o spunea un document programatic al administrației Statelor Unite, din 1955 - să pledeze pentru „schimbări evolutive, mai degrabă decît revoluționare”.
Formula citată își are importanța ei. O importanță pragmatică pentru ziariștii radiourilor, în primul rînd, în contextul meandrelor retoricii și a politicilor de confruntare pe parcursul deceniilor de război rece. Chestiunea de ordin etic a limitelor și obligațiilor unei informări corecte a ascultătorilor de dincolo de Cortina de fier, care își puneau speranțe adesea oarbe în lumea occidentală, a însoțit radiourile pe tot parcursul existenței lor, și dincolo de epoca finanțării de către CIA a celor două posturi.
In diferite momente de criză internațională, începînd cu cea din iunie 1953, cînd revolta muncitorilor din Germania răsăriteană a fost suprimată de sovietici, conducerea americană a fost silită de mai multe ori să recunoască și să accepte „capacitatea limitată a Statelor Unite de a afecta desfășurările din Europa Estică și improbabilitatea de a detașa vreun stat est-european de pe orbita sovietică fără un război”.
Eliberarea estului a rămas o aspirație pe termen lung, fără să se transforme într-o politică imediată, iar radiofonic ea își găsea expresia, relativ poetică, în mesajul transmis ascultătorilor din Polonia, în 1952, de un director legedar al serviciului polonez Jan Nowak: „vă vom spune adevărul... pe care regimul sovietic vrea să vi-l ascundă pentru a ucide în conștiințele voastre rămășițele de speranță... Vom combate rusificarea... Vom contracara încercările de a falsifica istoria și tradiția noastră. Va veni ziua cînd zorii libertății vor lumina cerul Varșoviei. Va fi o zi de triumf, a triumfului vostru.”
„Controlul sovietic devenise un fapt real spuneau aceste concluzii potrivit cărora Statele Unite, în cazul cel mai bun, pot să încerce să prevină sovietizarea completă a Europei de est și să mențină viu spiritul de rezistență, «eliberarea» (privită ca sfîrșitul controlului sovietic și a regimului comunist) rămînînd o aspirație pe durata lungă a istoriei”. Iar politica editorială se va orienta în consecință spre impulsionarea nașterii opoziției interne în țările est-europene cu scopul de a destabiliza autoritatea comunistă prin mijloace non-violente.
Iar, în final, după episoadele violente totuși ale istoriei din Ungaria anului 1956, din Cehoslovacia anului 1968, din Polonia Solidarității supusă legii marțiale, se poate spune că emisiunile Europei Libere au contribuit în mod solid la destabilizarea și ulterior înlăturarea regimurilor comuniste.
*A. Ross Johnson, Radio Free Europe and Radio Liberty. The CIA Years and Beyond. Woodrow Wilson Center Press & Standford University Press: Washington D.C-Stanford, California, 2010, XIII + 270 pp.
