Nu s-au răcit bine semnăturile pe certificatul de naştere al Uniunii social liberale că cel mai mic Titulescu al politicii româneşti a pus pe masă un raport care arată cât de bine o duce Partidul Social Democrat. Victor Ponta şi-a prezentat raportul anual din care rezultă că mai bine nu se poate şi că, în scurtă vreme, partidul său va ieşi din sondaje şi aritmetică. El a pregătit distribuţia următorului guvern în funcţie de cota de piaţă a asociaţilor săi politici şi nu e de mirare că şi-a rezervat partea leului: postul de premier.
Sinteza săptămînii politice românești cu Sorin Șerb
Nivelul de maturitate al aspiraţiilor lui Victor Ponta este dat de succintul său program şi anume demantelarea partidului aflat la guvernare cu tot cu rădăcinile sale din administraţia locală. Nimic nou. De ani de zile, alternanţa la putere a însemnat replantarea terenului ars şi otrăvit de predecesori cu propriile mlădiţe politice. E drept că Partidul Democrat Liberal a împins această redefinire politică la extrem, lăsând în urmă poteci însângerate pe care curg torenţial capetele adversarilor politici. Revoluţia permanentă impusă de preşedintele Băsescu este atât de eficientă că au început să cadă şi capetele prietenilor care degeaba stau plecate, că tot pe butuc ajung.
Morala este că nu contează câţi politruci decapitezi la hectar şi nici câte schelete scoţi din dulapul adversarilor politici. Corupţia e eternă. Politicienii sunt doar nişte trecători pe scena istoriei. În spatele lor se află cei care nu pot fi politizaţi. Ei sunt mondialii şi naţionalii interlopi, şi nu politica îi face pe ei, ci ei fac politica. E absurd să încerci să-l faci pe naşul tău să-şi schimbe carnetul de partid. Cum ai putea să-l schimbi pe criterii politice pe cuscrul tău? Şi în niciun caz nu-ţi poţi restructura cumătrul. Aici lucrurile decurg conform legilor naturii în care cel mai puternic şi viclean îl domină pe cel mai slab şi mai naiv. Nicio politizare nu va atinge acest nivel al subteranelor. Poate şi pentru că din stratul de deasupra se culege mălaiul, dar pietrele preţioase vin din stratul bazaltic de profunzime al marilor familii interlope.
Mulţi politicieni aspiră să petreacă măcar un anotimp în infernul lui Bercea Mondialu. Iar cei care au intrat în această mare familie n-ar mai părăsi-o. În politica românească nici nu ar trebui să se vorbească despre familiile doctrinare. Sună preţios şi ipocrit. În platforma program şi în fluturaşii de campanie ar trebui scris: Vama de la Albiţa vă promite prosperitatea. Clanurile din Constanţa vă pun o pâine pe masă. Noi, traficanţii din Giurgiu, vă promitem că o s-o duceţi mai bine.
Pentru ca partidele să duduie doctrinar ar trebui, de fapt, îmbunătăţită reţeaua de naşi şi cuscri. S-ar putea crea o piaţă a rudelor, similară pieţii muncii. Codul Muncii, şi aşa contestat de toată lumea înainte ca guvernul să-şi fi asumat răspunderea pentru el, ar putea fi înlocuit cu un Cod al Rudelor, iar înrudirea ar putea fi cotată la bursă să investeşti tu sentimente în cei mai buni naşi. Ăsta da, vot uninominal.
E neliniştitor să citeşti pe lista de obiective a celor care s-ar putea întâmpla mâine la putere că singurul ţel serios este înlăturarea unor adversari care, oricum, se prăbuşesc singuri din pricina lăcomiei, prostiei şi leneviei lor. E dovada lipsei de fler politic. Cei care cred că Emil Boc ar trebui înlăturat pe motiv că nu ar fi decât păpuşa unui ventriloc uită de Radu Berceanu sau de Adriean Videanu. Ca să se schimbe ceva ar trebui să se prăbuşească piramida naşilor şi finilor, a cumetrilor şi cuscrilor care-i ţin în spate pe politicieni. S-ar vedea că piramida e din cărţi de joc pentru că interlopii nu joacă şah, ci poker.
