Transnistria: autonomie largă sau statut temeinic garantat?

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. În ediţia de astăzi:

Cum ar putea să arate un statut puternic garantat al regiunii transnistrene?

„Garanţiile au menirea să ajute părţile să se apropie de stabilirea unor înţelegeri. Însă garanţiile nu vor înlocui niciodată un acord între părţi - ele vor asigura numai respectarea unui eventual acord”.

Spune oaspetele ediţiei de astăzi Stefan Wolff, profesor de securitate internaţională la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie.

Începem însă cu ştirile. Valentina Ursu trece în revistă principalele evenimente ale săptămânii trecute.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ambasadorul Rusiei la Chişinău a declarat că o campanie pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean întemniţat la Tiraspol ar fi „nocivă” pentru reglementarea conflictului transnistrean. Ambasadorul Valerii Kuzmin a făcut declaraţia după o prelegere la Universitatea ULIM din Chişinău. În luna decembrie 2010, o instanţă transnistreană l-a condamnat pe Ernest Vardanean, locuitor al Tiraspolului, la 15 ani de detenţie pe baza acuzaţiilor de înaltă trădare şi spionaj în favoarea Chişinăului.

Ministerul georgian de interne a anunţat un schimb de prizonieri cu regiunea separatistă Osetia de Sud. Purtătorul de cuvânt, Shota Utiashvili a spus că Georgia a eliberat şase deţinuţi sud-osetini şi unul rus condamnaţi pentru trafic de droguri şi alte crime în schimbul a şapte georgieni, întemniţaţi în Osetia de Sud pentru traversarea ilegală a graniţei. Osetia de Sud şi Abhazia au fost recunoscute drept state independente de către Rusia, după scurtul război ruso-georgian din august 2008.

Emisarul Comisiei Europene la Chişinău, Dirk Schuebel a anunţat că Moldova şi Uniunea Europeană au încheiat, în numai un an şi o lună negocierea a 20 de poziţii din cele 24 ale viitorului Acord de Asociere. Acordul cadru propus de Uniunea Europeană nu promite Moldovei aderarea, dar oficialii moldoveni au spus mereu că această promisiune poate fi obţinută în cursul negocierilor. Întrebat de Europa Liberă la ce se poate aştepta Moldova dacă depune anul acesta o cerere de aderare, Dirk Schuebel a spus că ţara mai are multe de făcut pentru a se califica. Oficialul european a reamintit că Uniunea Europeană are criterii stricte, fiind însă gata să ajute Moldova să le îndeplinească.

Iurie Leancă, vicepremier si ministru de externe, s-a aflat la Kiev unde a participat la şedinta organizaţiei GUAM. Moldova deţine în acest an preşedinţia acestei organizaţii regionale. Iurie Leancă a avut convorbiri pe teme economice si bilaterale cu omologii săi din Ucraina si Azerbaijan.

Ministrul suedez de Externe, Carl Bildt a anunţat că summit-ul Parteneriatului Estic va avea loc în partea a doua a anului în timpul preşedinţiei poloneze a Uniunii Europene. Ministrul suedez a declarat Europei Libere că amânarea summit-ului, care urma să aibă loc în luna mai la Bratislava, nu poartă vreo conotaţie negativă. El a amintit că Polonia, împreună cu Suedia, este unul din părinţii Parteneriatului Estic, iniţiativa Uniunii Europene pentru întărirea legăturilor cu vecinii estici, inclusiv cu Moldova. Întrebat dacă Uniunea Europeană va ajuta cu mai mulţi bani vecinii sudici decât pe cei estici în urma evenimentelor turbulente din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, Carl Bildt a spus că decizia va depinde de capacităţile de absorbţie a fondurilor în ţările sprijinite financiar.

Georgia a marcat pe 25 februarie pentru prima oară „Ziua ocupaţiei sovietice”, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la invadarea ţării de către Armata Roşie. Printre manifestările organizate s-a numărat un concurs de eseuri în care şcolarii au fost chemaţi să descrie asemănările dintre invazia din 1921 şi războiul ruso-georgian din 2008. Republica Moldova a încercat anul trecut să introducă o zi a ocupaţiei sovietice, din iniţiativa preşedintelui interimar de atunci, Mihai Ghimpu. Ideea liderului liberal a fost criticată aspru de Moscova şi a fost invalidată de Curtea Constituţională.

Duma de Stat a Rusiei a ratificat un acord care permite Statelor Unite să transporte pe teritoriul rusesc trupe şi provizii pentru operaţiunile militare din Afganistan. Ministrul adjunct de externe Serghei Ryabkov a spus că acordul ajută la îmbunătăţirea relaţiilor Rusiei cu Statele Unite şi NATO şi apără interesele ruseşti în alte zone. Rusia a încheiat înţelegeri asemănătoare cu Germania, Franţa şi Spania.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Preşedinţia lituaniană a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, - unul dintre mediatorii reglementării transnistrene, - a anunţat de curând că nu vede nici un impediment pentru reluarea negocierilor oficiale asupra statutului Transnistriei. Aceste negocieri, amintim, au fost întrerupte cu 5 ani în urmă. Iar anunţul vine după mai bine de un an de consultări între participanţii la aşa-numitul format 5+2, din care fac parte Chişinăul şi Tiraspolul - ca părţi implicate în conflict, OSCE, Rusia şi Ucraina - în calitate de mediatori, iar ca observatori - Uniunea Europeană şi Statele Unite. Totuşi, poziţia Chişinăului şi cea a Tiraspolului în chestiunea statutului rămân diametral opuse. În timp ce Republica Moldova se bazează pe principiul integrităţii teritoriale, regiunea transnistreană vorbeşte despre independenţă. Unde ar putea fi plasat în acest caz un eventual statut de largă autonomie a regiunii transnistrene, asupra căruia, cu excepţia Tiraspolului, se pare că există un anumit consens între Republica Moldova şi actorii internaţionali. Este şi prima întrebare adresată invitatului ediţiei de astăzi, profesorul Universităţii din Birmingham, Marea Britanie, specializat în probleme de securitate internaţională, Stefan Wolff .

Stefan Wolff despre statutul Transnistriei

Stefan Wolff

Stefan Wolff: Cred ca aveţi dreptate: principala probemă în prezent este divergenţa puternică de viziuni ale celor două părţi. Însă integritatea teritorială şi satutul de autonomie largă nu sunt noţiuni incompatibile la fel cum sunt incompatibile noţiunile de integritate teritorială şi independenţă. Aceasta înseamnă că gradul de autonomie de care ar putea beneficia Transnistria în cadrul viitorului stat moldovenesc trebuie să ia în considerare existenta unor puternice aspiraţii de independenţă în Transnitria. Din aceasta perspectiva, fiind imposibil de depăşit contradicţia între conceptele de integritate teritorială şi independenţă, putem vorbi despre un statut special pentru regiunea transnistreană astfel încât integritatea teritorială să fie păstrăta, iar Transnistriei să-i fie oferite competenţe şi imputerniciri, deci Transnistria să se poată autoguverna în continuare, dar în cadrul unui stat integru - Republica Moldova.

Europa Liberă: documentul în care s-a mers cel mai departe în delimitarea competenţelor între Chişinău şi Tiraspol a fost memorandumul Kozak din 2003, propus de Federaţia Rusă. Numai că ulterior s-a văzut că modelul pe care-l propunea era al unui stat nefuncţional. Cum ar trebui să se împartă competenţele între Chişinău şi Tiraspol, aşa încât, cu pierderi minime, să fie împăcate interesele divergente, iar soluţia să fie una de durată?

Stefan Wolff: Este într-adevăr o întrebare complexă: cum să împaci într-un singur model conceptul de stat funcţional, pe de o parte, şi pe de altă parte un grad extrem de larg de autonomie pentru Transnistria, bunăoara. Este foarte complicat să presupui în momentul de faţă care ar fi scenariul cel mai probabil privind o posibilă distribuţie de competenţe între părţi. Însă un element esenţial se referă anume la necesitatea de a purta negocieri, de a stabili înţelegeri, dar şi la posibilitatea existenţei unei flexibilităţi în cadrul sistemului, astfel ca părţile să poată revizui înţelegerile stabilite anterior poate 5 luni mai târziu, poate peste 5 ani, sau peste 10 ani, astfel încât să le acomodeze la realităţile ulterioare, la evoluţiile care au avut loc între timp, pentru că lucrurile se schimbă. Şi intrebarea nu este să stabilim o maximă autonomie pentru că aceasta convine Transnistriei sau o minimă autonomie pentru că asa vrea Chişinăul, ci trebuie să ne gândim la un mecanism ce ar institui un sistem funcţional, de care să beneficieze oamenii de pe ambele părţi. Un alt aspect important sunt problemele pe care cele două părţi Chişinăul şi Tiraspolul vor trebui să le rezolve în comun. Ei vor trebui să stabilească un acord care va prevedea acest mecanism de rezolvare a problemelor în comun, pentru că va exista, eventual, zona de autoguvernare pentru Tiraspol, însă va exista şi o zonă în care Tiraspolul şi Chişinăul vor trebui să rezolve anumite probleme care sunt de interes reciproc. Atunci, acest acord va trebui să prevadă acest mecanism: cum Chişinăul şi Tiraspolul guvernează împreuna, şi cum Chisinaul şi Tiraspolul guvernează separat pentru a rezolva probleme ce ţin de competenţe comune şi de competenţe separate?

Europa Liberă: ar putea acest lucru să însemne că la Tiraspol vor rămâne practic aceleaşi structuri administrative existente astăzi şi în ce măsură un asemenea model ar putea uşura sau, dimpotrivă, complica viaţa oamenilor de rând? Asemenea îngrijorări există de fapt pe ambele maluri ale Nistrului.

Stefan Wolff: Nu, nu cred că o eventuală reintegrare a ţării va face viaţa oamenilor mai complicată. În acest moment, populaţia din Transnistria este în mare parte izolată de restul lumii. Deşi acolo există instituţii administrativ-statale, aşa-numite, aceastea însă nu sunt recunoscute de nici o autoritate internaţională, nici de Rusia. Şi aceasta este o realitate care trebuie luată în considerare şi este un factor foarte important. Cred că de pe urma reintegrării vor avea de profitat oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Status-quo-ul nu favorizează pe nimeni şi atunci când se va depăşi situaţia de status quo, eventualul acord care va fi semnat între părţi va trebui bineînţeles să stabilească ce fel de instituţii vor activa în Transnistria, fie că cele existente trebuie schimbate, reformate, sau structura lor trebuie păstrată aşa cum este. Dar înţeleg că Tiraspolul nu ar accepta un statut mai restrans decât unul în care să aibă propriul parlament şi propriul guvern, şi posibilitatea, competenţele şi atribuţiile de a-şi rezolva şi a decide independent treburile interne, dar în cadrul constituţional al statului Republica Moldova.

Europa Liberă: o asemenea posibilitate, dle Wolff, nu ar implica riscul ca peste un timp să se ajungă de fapt la situaţia unui divorţ civilizat?

Stefan Wolff: Ccred că elementul important aici este cuvântul civilizat, pentru că asta înseamnă că este vorba despre ceva care a fost negociat în comun şi care a fost convenit în comun, deci ambele părţi sunt într-o anumită măsură satisfăcute de rezultatul negocierilor şi acesta este un element foarte important. Nu este de competenţa mea, ca observator extern, să mă pronunţ care ar putea să fie acest statut special pentru Transnistria. Este important însă ca atunci când va fi stabilită o înţelegere, un acord între părţi, această înţelegere să satisfacă şi să fie mulţumitoare pentru ambele părţi în mod obligatoriu. Reflectând în baza propriei mele experienţe ştiinţifice, academice, în care am analizat multe alte conflicte, poate mai mulţi ani decât aş vrea să admit, de regulă divorţul are loc în cazuri excepţionale sau foarte rar. Şi la modul real, analizând toate aspectele, cred că în cazul nostru divorţul este o probabilitate realistă şi acest lucru a fost menţionat cu unele condiţionări în toate propunerile de reglementare a conflictului transnistrean care au fost prezentate până în prezent. Şi chiar în eventualitatea în care părţile ajung la opţiunea că trebuie să divorţeze, chiar şi această opţiune va trebui realizată în baza unui acord comun, unde relaţia între părţi va trebui negociată şi reglementată în baza unor înţelegeri, până în momentul în care un asemenea eventual divorţ ar avea loc, dar până atunci subiectul statutului va rămâne pe masa de negocieri, va fi un subiect de actualitate.

Europa Liberă: probabil că aici ne apropiem deja de un alt subiect, cel al garanţiilor viitorului statut. Despre garanţii vorbeşte Tiraspolul, dar şi Moscova în ultima perioadă vorbeşte despre nevoia unui statut temeinic garantat. Dle Wolff, în opinia Dvs, mecanismele interne cum ar fi Constituţia sau legislaţia ar fi suficiente pentru garantarea statutului Transnistriei sau sunt necesare şi anumite garanţii externe, şi sunt garanţiile externe un avantaj sau un dezavantaj pentru Moldova?

Stefan Wolff: subiectul garanţiilor este unul foarte important şi faptul că acesta a fost propus pentru discuţii de Tiraspol şi Moscova semnalează anumite lucruri. Pe de o parte, este un semnal că cele două părţi se mişcă în direcţia unor negocieri mai serioase care depăşesc discuţiile despre independenţă. Însă pe de altă parte, aceste discuţii semnalează şi lipsa de încredere a Tiraspolului faţă de Chişinău, neîncrederea că autorităţile moldovene vor respecta angajamentele asumate în scris într-un eventual document de reglementare pe termen lung. Un subiect aparte este raportul dintre garanţii interne şi garanţii externe. Garanţiile interne asigură implementarea zi de zi a acordului, reglementarea aspectelor ce ţin de disputele sau conflictele legate de interpretarea unor sau altor aspecte. Gatanţiile externe însă au menirea să asigure probabil pentru ambele părţi convingerea că toţi jucătorii extreni implicaţi în proces, în formatul 5+2 bunăoară, îşi vor respecta obligaţiile şi angajamentele pe care şi le-au asumat în cadrul unui eventual acord. Din această perspectivă, cred că Republica Moldova ar avea de câştigat în egală măsură de pe urma garanţiilor interne şi externe. Astfel, bunăoară, dacă Rusia să zicem ar fi parte la un mecanism de garanţii externe şi ar contrasemna un document în care ar garanta suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, acest lucru ar asigura Republicii Moldova o perspectivă foarte clară că Federaţia Rusă va fi şi garant, şi îşi va asuma şi anumite angajamente într-un mecanism de garanţii. Garanţiile au menirea să ajute părţile să depăşească problemele legate de lipsa de încredere şi astfel să le ajute să se apropie de stabilirea unor înţelegeri. Dar pe de altă parte, şi este un element foarte important, garanţiile niciodată nu vor înlocui sau nu vor substitui un acord între părţi - ele vor asigura numai respectarea unui eventual acord.

Europa Liberă: Moscova şi Tiraspolul consideră că o garanţie ar fi păstrarea trupelor ruse în stânga Nistrului.

Stefan Wolff: Cred că aici există două aspecte. Atunci când dezideratul primar este perpetuarea status-quo, atunci bineînţeles că prezenţa trupelor ruse şi menţinerea actualului format al operaţiunii de menţinere a păcii ar putea fi o problemă majoră pentru atingerea unei reglementări finale. Al doilea aspect este că în cazul unei viziuni ce împărtăşeşte ideea unei reglementări şi a unei dinamici pozitive sau identificarea unei soluţii, atunci aceste două aspecte, - cum sunt conservarea actualului format de menţinere a păcii şi păstrarea contingentului rus a cărui funcţie este păzirea de fapt a muniţiilor ce au rămas în Transnistria încă din perioada sovietică, - sunt elemente care neapărat vor trebui revăzute în procesul de reglementare, dar nu înainte ca acest proces de reglementare să înceapă să se deruleze. Deci, este foarte important să se facă o distincţie foarte clară între foţele de menţinere a păcii reprezentate de forţele militare ruse, transnistrene, moldoveneşti şi ucrainene, care sunt reglementate printr-o serie de documente internaţionale şi au un mandat specific, pe de o parte, şi pe de altă parte, o distincţie clară de trupele ruse care, dacă vreţi, în contextul dreptului internaţional şi unor referinţe la acest drept această prezenţă militară rusă se află pe teritoriul Republicii Moldova în pofida acceptului statului gazdă. Şi aceste două elemente, aceste două aspecte trebuie să fie diferenţiate foarte clar atunci când este vorba de procesul de reglementare a conflictului.

Europa Liberă: făcusem doar o constatare, care însă la Tiraspol este pusă într-o cu totul altă perspectivă decât există la Chişnău sau decât cea a comunităţii internaţionale, exceptând Rusia desigur.

Stefan Wolff: acest lucru indică de asemenea cât de puternică este frica în Transnistria de o posibilă retragere a trupelor sau a schimbării actualei operaţiuni de menţinere a păcii. Acest aspect trebuie să-l recunoaştem şi să-l luăm în considerare şi să găsim o formulă prin care să încercăm să-l soluţionăm. Pe de altă parte, trebuie să încercăm să explicăm interlocutorilor din Transnistria că acesta nu este un mecanism de garanţii ce ar avea capacitatea de a soluţiona sau de a reprezenta suport pentru o vastă gamă de probleme cum ar fi bunăoară relaţiile politice, dezvoltarea economică, rezolvarea a tot felul de dispute şi conflicte mai mici. Deci, prezenţa operaţiunii de menţinere a păcii în actualul format nu reprezintă un sistem de garanţii şi un suport în reglementarea acestor probleme. Deci este nevoie de altfel de garanţii şi alte mecanisme pentru a identifica soluţii pentru aceste aspecte.

Europa Liberă: Dle Wolff, generalizând, am putea spune că măsurile de încredere promovate de Chişinău cu sprijinul comunităţii internaţionale ar fi tot un fel de garanţii pentru respectarea unui eventual statut al Transnistriei?

Stefan Wolff: într-un sens larg, ca parte a pachetului de garanţii, măsurile de încredere pot fi un suport în acest sens. Mai mult, în momentul în care acestea vor fi plenar realizate, măsurile de promovare a încrederii vor apropia părţile şi vor construi această încredere. Deci, eventual, atunci ar fi nevoie de mai puţine garanţii. Când există mai multă încredere, fiecare dintre părţi mizează pe faptul că cealaltă parte îşi va respecta angajamentele şi obligaţiile. Însă atunci cand apar situaţii de conflict, anumite dispute, este nevoie şi de anumite mecanisme independente de rezolvare a disputelor, care vor servi în paralel şi ca instrumente de garanţie. Iată de ce sistemele de garanţii nu sunt numai cele înscrise în constituţie sau în lege, sau în tratate internaţionale. Garanţii înseamnă la fel şi crearea unor mecanisme şi instituţii care oferă posibilitatea soluţionării unor probleme care apar în relaţia dintre părţi, ajută părţile să interpreteze prevederi sau să găsească numitor comun asupra felului cum se interpretează acordurile stabilite între aceste părţi sau disputele care apar între părţi sau neînţelegerile, conflictele. Vorbim în acest caz despre crearea unor instituţii de arbitraj în care o a treia parte, având rolul de mediator, ar încerca să ajute părţile să soluţioneze aceste conflicte. Rolul unei instituţii de arbitraj ar putea să-l aibă fie curtea constituţională, fie o instituţie internaţională, deci, în funcţie de cum se înţeleg părţile. În mod inevitabil aceste conflicte apar, deci e nevoie de o a treia parte uneori ca să le soluţioneze. Şi aceasta este iarăşi o formă de asigurare a garanţiilor.

Europa Liberă: opinia invitatului ediţiei de astăzi Stefan Wolff, profesor de securitate internaţională la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.